În ultimul deceniu, Grecia a fost martoră unui exod masiv al forței de muncă tinere și calificate, situație agravată de criza financiară din 2010. Aproximativ 500.000 de cetățeni greci, reprezentând 5% din populație, în special absolvenți de studii superioare, au luat hotărârea de a părăsi țara în căutarea unor oportunități mai bune. Această hemoragie a talentelor a condus la o criză acută a forței de muncă, afectând grav productivitatea economiei grecești.

Pe fondul deficitului de personal calificat și al îmbătrânirii populației, productivitatea economiei elene a înregistrat o scădere drastică. Companiile au fost nevoite să extindă numărul de ore lucrate sau chiar să introducă scheme de muncă ilegale, cu ore nedeclarate, pentru a putea face față cerințelor operaționale. Această situație a determinat autoritățile să ia în considerare măsuri neconvenționale pentru a remedia criza forței de muncă.

În încercarea de a aborda această problemă, guvernul grec a adoptat o măsură controversată: reintroducerea săptămânii de lucru de șase zile pentru anumite sectoare. Această schemă se va aplica numai întreprinderilor private care operează în regim non-stop, oferindu-le posibilitatea de a angaja personal pentru a lucra șase zile pe săptămână.

Pentru a compensa efortul suplimentar, angajații care lucrează în regimul de șase zile pe săptămână vor beneficia de o creștere salarială de 40% pentru ziua suplimentară lucrată. În termeni practici, acest lucru se traduce într-o creștere lunară a veniturilor de aproximativ 8% pentru acești angajați.

Potrivit guvernului, această măsură nu face decât să ofere un cadru legal pentru o situație deja existentă în practică. Criza de personal a forțat oricum companiile să extindă fie ziua de lucru, fie numărul de zile lucrătoare, prin scheme de muncă la negru și ore de muncă nedeclarate. Prin urmare, noua legislație urmărește să reglementeze și să protejeze drepturile angajaților în aceste condiții.

Decizia guvernului a stârnit reacții împărțite în rândul opiniei publice și al sindicatelor. Prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis a susținut că această legislație este "potrivită pentru angajați, profund orientată către creștere și aduce Grecia la același nivel cu restul Europei". Însă, Akis Sotiropoulos, membru al comitetului executiv al sindicatului funcționarilor publici Adedy, a criticat decizia, afirmând că "când aproape orice altă țară civilizată adoptă o săptămână de lucru de patru zile, Grecia decide să meargă în altă direcție".

Deși controversată, măsura ar putea aduce anumite beneficii pentru angajații care aleg să lucreze în regimul de șase zile pe săptămână. În afară de creșterea salarială, aceștia ar putea beneficia de o mai bună echilibrare a vieții profesionale cu cea personală, având posibilitatea de a lucra mai multe zile consecutive și apoi de a se bucura de o perioadă mai lungă de odihnă.

Cu toate acestea, extinderea săptămânii de lucru ridică și anumite provocări și riscuri potențiale. Angajații ar putea fi supuși unui stres suplimentar și ar putea avea dificultăți în a menține un echilibru sănătos între muncă și viața personală. De asemenea, există temeri că această măsură ar putea duce la o exploatare a forței de muncă și la o deteriorare a condițiilor de lucru.

În timp ce reintroducerea săptămânii de lucru de șase zile poate oferi o soluție temporară pentru criza forței de muncă, este esențial ca autoritățile să abordeze și cauzele profunde ale acestei crize. Aceasta ar putea include măsuri pentru a încuraja revenirea diasporei grecești, investiții în educație și formare profesională, precum și politici de atragere a forței de muncă străine calificate.

Pe termen lung, competitivitatea economiei grecești ar putea fi afectată dacă criza forței de muncă nu este rezolvată în mod corespunzător. O forță de muncă insuficientă și necorespunzătoare ar putea împiedica creșterea economică și ar putea descuraja investițiile străine directe, esențiale pentru redresarea economiei.

În final, decizia de a reintroduce săptămâna de lucru de șase zile în anumite sectoare ilustrează dificultatea de a găsi un echilibru între nevoile economice și protecția drepturilor angajaților. Autoritățile grecești trebuie să monitorizeze îndeaproape impactul acestei măsuri și să fie pregătite să o ajusteze sau să o retragă, dacă se dovedește a fi dăunătoare pentru angajați sau pentru economia în ansamblu.

Situația din Grecia poate servi drept lecție pentru alte țări care se confruntă cu crize similare ale forței de muncă. Găsirea de soluții durabile și echilibrate, care să protejeze atât nevoile economice, cât și drepturile angajaților, este esențială pentru a evita consecințele negative pe termen lung.

Guvernele ar trebui să colaboreze îndeaproape cu partenerii sociali, sindicatele și sectorul privat pentru a identifica măsuri eficiente și echitabile de a aborda deficitele de forță de muncă, fără a compromite standardele de muncă sau bunăstarea angajaților.