analiză despre strategia de neproliferare și semnalele pentru ridicarea sancțiunilor și reintegrarea internațională.
Sursa poza si informatii: France24
Dacă Iranul dorea cu adevărat arme nucleare, le-ar fi urmărit deja, spune un analist
În cadrul unei discuții recente găzduite de FRANCE 24, Mark Owen a conversat cu Rosemary Kelanic, director al programului pentru Orientul Mijlociu la Defence Priorities, despre tensiunile dintre Israel și Iran. Kelanic a subliniat că Iranul menține îmbogățirea uraniului la un nivel de 60%, o decizie strategică care nu a fost schimbată timp de ani de zile, sugerând că Teheranul nu și-a propus să dezvolte arme nucleare, altminteri ar fi dus procesul de îmbogățire până la pragul critic de 90%.
Conform afirmațiilor lui Kelanic, această acțiune nu sugerează neapărat un interes al Iranului de a intra în posesia armamentului nuclear, ci mai degrabă indică o strategie de negociere. Iranul își folosește programul nuclear ca pe un instrument de negociere, în special pentru a atrage interesul comunității internaționale cu scopul de a obține ridicarea sancțiunilor economice care îi afectează semnificativ economia. Astfel, dorința de a fi reintegrat în comunitatea internațională devine mai evidentă.
Programul nuclear ca pârghie diplomatică
În trecut, îmbogățirea uraniului la niveluri de peste 60% a fost un subiect sensibil și foarte monitorizat de către observatori și agențiile internaționale. Totuși, până acum, Iranul a păstrat acest proces la un nivel relativ scăzut, nefăcând pasul către pragul de 90% necesar dezvoltării armelor nucleare. Această alegere pare a transmite un mesaj clar că Iranul dorește să evite confruntările directe și să se concentreze pe dialogul diplomatic.
Kelanic susține că, având în vedere dorința Iranului de a ridica sancțiunile impuse de comunitatea internațională, îmbogățirea uraniului este folosită mai degrabă ca un element de negociere. În esență, Iranul își menține opțiunile deschise, fără a trece o linie care ar putea avea consecințe internaționale severe.
Impactul asupra relațiilor internaționale
Îmbogățirea uraniului și programul nuclear al Iranului au fost întotdeauna puncte de tensiune într-un Orient Mijlociu instabil. Totuși, analiza lui Kelanic propune o viziune mai nuanțată, în care Iranul nu își urmărește ambițiile nucleare cu prioritate, ci își dorește să îmbunătățească relațiile cu alte națiuni și să reintegratrea în ordinea economică mondială.
Această abordare ar putea, eventual, să ofere o cale pentru negocieri mai eficiente între Iran și alte state, precum și pentru o detensionare a situațiilor conflictuale din regiune. Importanța dialogului și a diplomației devin crucială în navigarea politicilor nucleare regionale.
În concluzie, dezbaterile și discuțiile privind programul nuclear al Iranului continuă să fie un subiect de interes major pentru comunitatea internațională. Totuși, analizarea atentă a contextului și a intențiilor Iranului poate deschide calea pentru negocieri consistente și rezultate pozitive pe termen lung.
