Sursa poza: Ziaristi

La summitul NATO de la Haga s-a convenit asupra includerii ajutoarelor militare pentru Ucraina în procentul de 5% din PIB alocat apărării pentru fiecare stat membru. Această decizie ridică întrebări cu privire la impactul asupra infrastructurii militare ucrainene și la ce ar putea România oferi sau achiziționa, conform analizei expertei în securitate europeană, Iulia Joja.

În cadrul unui interviu acordat pentru „Adevărul”, Iulia Joja, cadru didactic la Universitatea Georgetown din Washington și cercetătoare la Middle East Institute, a explicat semnificația declarației comune de la Haga pentru România și Ucraina. Conform acesteia, statele europene sunt încurajate să doneze echipamente militare vechi Ucrainei, adăugând valoarea acestora la bugetul militar național.

Schimbări de ton la summit

Joja observă că, deși limbajul împotriva Rusiei a devenit mai moderat față de anii trecuți, summitul de la Haga nu a dus la decizii semnificative, ci a fost orientat să mulțumească administrația americană. Acest context a rezultat într-un comunicat mai scurt și ambiguu comparativ cu cel anterior, care detalia inițiative pentru Ucraina.

Adevărata miză: Înlocuirea echipamentelor vechi

În ceea ce privește România, Joja evidențiază că țara ar putea profita de oportunitatea de a înlocui avioanele F-16 cu mai noi și performante modele F-35. Totuși, ea sugerează că achiziționarea unor noi F-16 ar fi o opțiune mai rezonabilă datorită costurilor mai scăzute și a autonomiei strategice oferite de aceste avioane.

România ar putea să transforme acest context într-un avantaj, construind un centru de antrenament pentru piloți de F-16 în colaborare cu Ucraina, ceea ce nu doar că ar reduce costurile, dar ar poziționa strategic România.

Investiții inteligente în apărare

Pe lângă eventuala donare a F-16 și achiziționarea de F-35, Joja subliniază importanța de a investi în alte tehnologii moderne de apărare, cum ar fi dronele. Întrucât tehnologiile militare evoluează rapid, România trebuie să se concentreze pe achiziții care să reflecte realitățile strategice din 2025.

Ea sugerează că, în loc să se concentreze pe echipamente tradiționale precum corvetele, România ar trebui să se orienteze către achiziții de drone și submarine, care oferă avantaje defensive într-un mediu precum Marea Neagră.

Impactul unei formule strategice de ajutor

Prin formula adoptată la summit, statele membre NATO au posibilitatea de a îndeplini pragul de 5% din PIB pentru apărare inclusiv prin ajutoarele către Ucraina. Cu toate acestea, Joja avertizează că această măsură, deși bine intenționată, nu rezolvă pe termen lung necesarul de echipamente militare moderne al Ucrainei.

Statele membre NATO, inclusiv România, au libertatea de a decide volumul și tipurile de ajutor militar către Ucraina. Totuși, Joja subliniază că este vital ca națiunile europene să preia o parte mai mare din povara financiară pentru propria securitate și să își îndeplinească promisiunile față de Kiev.

Decizia summitului oferă un cadru pentru ajutoarele către Ucraina, dar îi revine fiecărui stat de a implementa măsurile necesare pentru a-și întări propriile capacități defensive, asigurând în același timp sprijinul efectiv pentru Ucraina. România, alături de celelalte state, trebuie să își calculeze cu grijă pașii viitori pentru a maximiza beneficiile care pot fi obținute din acest context strategic complex.