Cine a fost Joseph Haydn: Geniul izvorât din simplitate

Joseph Haydn, un nume ce a rămas înscris cu majuscule în istoria muzicii clasice, s-a născut la 31 martie 1732, în pitoreasca localitate Rohrau din Austria Inferioară. Provenea dintr-o familie modestă dar cu o adâncă pasiune pentru muzică. Tatăl său, Mathias, era un rotar care se delecta cu cântatul la harpă, iar mama sa, Maria Koller, fredona adesea cântări. Tânărul Haydn, la doar șase ani, impresiona deja prin abilitatea sa de a capta și reprodue cu precizie tonalitățile vocale ale părinților săi.

Începuturile promițătoare

Talentul său muzical a fost repede recunoscut de familie, care și-a dorit să îi ofere lui Joseph o educație muzicală solidă. Astfel, au decis să îl trimită să învețe muzica la Biserica Sf. Filip și Iacob din Hainburg, unde a fost instruit de Johann Matthias Frankh, un cantautor distant rudă. Haydn și-a perfecționat aptitudinile la clavecin și vioară, iar în 1739, maestrul de capelă imperială, Georg von Reutter, l-a invitat să se alăture corului de băieți de la Catedrala Sfântul Ștefan din Viena. Din păcate, în 1749, schimbarea vocii băiatului a determinat plecarea sa din cor.

Drumul spre măreție

Expulzat din cor și fără mijloace de trai, Haydn a trebuie să se susțină singur. Supraviețuind prin susținerea de lecții de muzică și cântat pe străzile vieneze, a ajuns să cunoască cât de greu poate fi traseul unui muzician aspirant. Odată cu întâlnirea sa cu compozitorul Nicola Porpora, viața sa a cunoscut un alt curs. Dirijorul Porpora i-a oferit lecții de compoziție și l-a menit ca acompaniator, facilitând astfel pătrunderea sa în cercuri muzicale înalte.

Aventura lui Haydn în calitate de director muzical pentru contele Ferdinand Maximilian von Morzin a marcat începutul ascensiunii sale în elita muzicală. Tot în această perioadă a compus primele sale simfonii și s-a căsătorit cu Anna Aloysia Apollonia Keller, deși povestea lor de iubire nu a fost una fericită.

Împlinirea la curtea Esterházy

În 1761, viața i s-a schimbat din nou când prințul Paul Anton Esterházy l-a invitat să servească ca vicemaestru de capelă. În liniștea palatului lângă lacul Neusiedler, Haydn a compus unele dintre cele mai faimoase lucrări. Deși nefericit în căsnicie, împlinirea profesională îi umplea sufletul, iar izolarea îi oferea contextul perfect pentru creație. Sub patronajul binevoitor al lui Miklós József Esterházy, Haydn a devenit un nume de referință în muzica clasică europeană.

Printre operele sale remarcabile se numără simfonia „De rămas bun”, prin care a transmis subtil faptul că sezonul estival se încheia și era timpul să se întoarcă la Viena.

Reputație internațională

Începând cu anii 1780, numele lui Haydn începea să fie cunoscut în întreaga Europă. La moartea prințului Miklós, noul prinț Antal i-a oferit libertatea de a se muta la Viena, iar invitațiile din Italia și Anglia au început să curgă. Alegerea sa de a se reloca la Londra a condus la crearea unor capodopere extraordinare și a oferit ocazia de a dezvolta forma oratoriului.

În Londra, Haydn a trăit doi ani de succes fără precedent, culminând cu conferirea unui doctorat în muzică de către Universitatea Oxford. El a impresionat nu doar prin lucrările sale, ci și prin exuberanța lui de a trăi și aprecierea profundă pentru frumusețea vieții, care reies și din corespondența sa cu Maria Anna von Genzinger.

Moștenirea lui Haydn

În ultima parte a vieții, întors la Viena, Haydn a compus oratoriile „Creația” și „Anotimpurile”, lucrări ce i-au adus recunoaștere internațională. Pe 31 mai 1809, Haydn s-a stins din viață, trăind o existență care a influențat decisiv muzica clasică. Povestea lui Haydn nu se încheie însă fără o notă bizară, capul său fiind recuperat abia în 1954 pentru a fi reunit cu corpul său.

Este recunoscut ca un inovator al cvartetului de coarde și creator al peste 107 simfonii. Prin operele sale, Haydn a plantat etern semințele bucuriei și a simplității, pătrunzând sufletul publicului, iar influența sa este resimțită și astăzi prin muzica ce a traversat vremurile. Lucrările sale celebre, precum „Missa brevis în Fa major” și „Simfonia nr. 104 Londra”, continuă să inspire generații.

De asemenea, a fost un pionier al simfoniei pentru instrumente de jucărie, iar patriotismul l-a condus să creeze un imn național pentru Austria. Moștenirea lăsată de Haydn este un testament al unei vieți dedicate nemărginirii creației muzicale.