Sursa poza: ExpressPress

Economia, strivită sub povara birocrației ANAF: noi declarații obligatorii

În ultimii ani, mediul de afaceri din România a fost din ce în ce mai împovărat de necesitatea de a furniza informații fiscale către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Această situație a dat naștere la o multitudine de declarații și controverse legate de cerințele administrative impuse de autoritatea fiscală. Printre aceste obligații se numără formularul 397, dar și alte documente similare.

Noile obligații fiscale și impactul asupra sectorului poștal

Formularul 395 este doar unul dintre numeroasele declarații ce trebuie depuse lunar de către furnizorii de servicii poștale, inclusiv curierii. Acest document colectează informații esențiale despre operatorii economici care realizează vânzări online și procesează plăți ramburs. Introducerea acestei declarații, obligatorie din 2022, reprezintă un efort al ANAF de a asigura controlul deplin asupra tranzacțiilor financiare și comerciale din sectorul poștal-electronic.

Noi formulare în Codul de Procedură Fiscală

Pentru a suplimenta măsurile de supraveghere, ANAF a adăugat recent alte două formulare informative, stipulate de prevederile Codului de Procedură Fiscală. Astfel, declarația 396, cunoscută sub numele de „raportarea CESOP”, introduce un cadru european de raportare a tranzacțiilor financiare transfrontaliere și a beneficiarilor acestora. De la 2024, aceste informații vor fi raportate trimestrial de către operatorii serviciilor de plăți online care gestionează minimum 26 de tranzacții într-un trimestru.

În paralel, declarația F7000 sau „raportarea DAC7” se adresează operatorilor de platforme de tip marketplace și este depusă anual. Aceasta are rolul de a monitoriza activitatea vânzătorilor și a prestatorilor de servicii ce utilizează intermediari pentru a-și desfășura activitatea comercială.

ANAF și lupta împotriva evaziunii fiscale

Motivele oficiale invocate de ANAF pentru introducerea acestor documente sunt legate de strădaniile instituției de a combate evaziunea fiscală. Predictibil, formularele permit ANAF accesul la date critice pe care altfel nu ar putea să le obțină. A fost argumentat că aceste declarații pot scoate la iveală posibile acte de evaziune fiscală, mai ales când o entitate intermediară primește o varietate de informații de la partenerii săi.

Intermediarii au acum obligația să depună astfel de declarații pentru a asigura ANAF că nu se sustrag obligațiilor fiscale. Deși scopul declarat este identificarea contributionarilor neloiali, aceste măsuri au dus la o povară suplimentară asupra businessurilor care deja se confruntă cu provocări majore în mediul economic actual.

În concluzie, continuarea expansiunii birocrației fiscale riscă să sufoce inițiativele antreprenoriale, strecurând o doză de incertitudine și neclaritate chiar în inima economiei de piață. Firmele, în special cele mici și mijlocii, sunt nevoite să aloce resurse considerabile pentru conformarea cu aceste noi reglementări, afectându-le negativ capacitatea de creștere și inovare.