Sursa poza: Fanatik

Costel Orac, o figură emblematică în istoria clubului Dinamo, a avut parte de o carieră strălucitoare în tricoul roșu-alb, cucerind trei titluri ale campionatului și tot atâtea Cupe ale României între 1981 și 1989. Cu toate acestea, pe plan internațional, prezențele sale au fost limitate. Orac a adunat doar trei selecții și un gol memorable la echipa națională a României, un bilanț care astăzi îi provoacă un regret profund.

Orac reflectă cu sinceritate asupra trecutului său: "Acestea erau vremurile. Mi-am exprimat deseori regretul că nu am avut mai multe oportunități să evoluez sub tricolor. Doar de trei ori am reușit, ceea ce a fost cu siguranță insuficient pentru ceea ce realizasem la Dinamo."

Un moment deosebit de frustrant a avut loc înainte de Euro 1984 din Franța, când, după ce participase la cantonament cu echipa națională, a fost informat de Mircea Lucescu că nu va face parte din lotul pentru turneul final. "Cu câteva zile să plecăm, nea Mircea mi-a zis că nu sunt în planurile sale. Evident, m-a afectat", își amintește Orac.

În ciuda dezamăgirii, relația dintre Orac și Lucescu nu a fost definită de acest eveniment. A avut ocazia să discute cu Lucescu la un meci de sărbătoare organizat de Ioan Andone la Voluntari, rememorând episodul. Orac, într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, a subliniat că se simțea îndreptățit să fie prezent în echipa pentru Campionatul European.

Golul marcat de Orac pentru România, pe 29 iulie 1984, împotriva Chinei, într-un meci amical la Iași, rămâne un moment prețios din cariera sa internațională. În acel joc, România a obținut o victorie cu 4-2, iar golul său a rămas imprimat în memoria fanilor ca un simbol al talentului său.

"Am avut succes la nivel de club: am triumfat în campionate, iar Dinamo a ajuns până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Aș fi meritat, cred eu, șansa de a juca și la Euro", adaugă Orac, reflectând asupra carierei sale.

În ciuda regretelor, Costel Orac rămâne o legendă a fotbalului românesc, talentul și dedicarea sa la Dinamo fiind de necontestat. Cu toate că ocaziile sale la națională au fost limitate, contribuțiile sale la nivel de club îl consacră ca un simbol al unei epoci glorioase din istoria fotbalului românesc.