Cunoaștem cu toții importanța prevenției și a diagnosticării timpurii în medicina modernă. Însă, ce ați spune dacă mirosul corpului ar putea să ne ofere semnale premergătoare unor boli serioase? O astfel de ipoteză prinde contur datorită unei descoperiri surprinzătoare făcută de Joy Milne, o asistentă medicală pensionară din Scoția.

O poveste de viață care a schimbat știința

Joy Milne a observat că soțul ei prezenta un miros neobișnuit de mosc cu mult înainte de a fi diagnosticat cu boala Parkinson. Curiozitatea ei a dus la identificarea unui model comun — toți pacienții cu Parkinson întâlniți de ea aveau același miros distinctiv. Această observație nu a fost imediat acceptată de comunitatea științifică, dar, la un moment dat, experții au decis să testeze capacitatea ei unică.

Prin urmare, i-a fost încredințat un experiment simplu: să identifice, prin miros, tricourile purtate de pacienții cu Parkinson. Joy a reușit să identifice corect toate cele șase articole de îmbrăcăminte provenind de la pacienți diagnosticați, ba chiar și un caz suplimentar, care fusese descoperit la un an după test.

O abilitate rară și colaborări promițătoare

Joy suferă de hiperosmie ereditară, o condiție care îi conferă un simț olfactiv extrem de dezvoltat. Această abilitate rară a determinat-o să colaboreze cu oamenii de știință pentru a realiza un test destinat diagnosticării timpurii a bolii Parkinson. În aceste momente, o echipă de cercetători, condusă de chimista Perdita Barran, analizează sebumul pacienților pentru a identifica compușii caracteristici bolii, utilizând tehnici avansate de cromatografie și spectrometrie.

Barran explică: "Căutăm să dezvoltăm un test rapid și neinvaziv pentru a ajuta la triajul eficient al pacienților." Din imensul număr de compuși chimici ai pielii umane (aproximativ 25.000), doar în jur de 3.000 își schimbă configurația la persoanele cu Parkinson. Acești compuși, în mare parte lipide și acizi grași cu lanț lung, emană mirosuri care ar putea servi drept biomarkeri.

Mirosul – o fereastră spre diagnosticare

Descoperirea nu se oprește la Parkinson. Cercetătorii explorează potențialul mirosului corporal de a detecta și alte afecțiuni. De exemplu, câinii au fost deja utilizați cu succes pentru depistarea cancerului prin miros, în special al celui de prostată, unde au atins un impresionant 99% rată de acuratețe în identificarea bolii din probe de urină.

Bruce Kimball, cercetător la Monell Chemical Senses Centre, lucrează la dezvoltarea unui test bazat pe modificările compușilor volatili organici (COV) din urină pentru diagnosticul comoțiilor cerebrale la sportivi, arătând că leziunile cerebrale traumatice pot genera mirosuri distincte.

În plus, studiile au evidențiat că micuții infectați cu malarie dezvoltă un miros particular care atrage țânțarii, oferindu-și cercetătorilor o bază pentru metode noi de combatere a bolii.

Lumea tehnologică și intelegibilă a mirosurilor

Andreas Mershin, fizician și cofondator al RealNose.ai, a dezvoltat un dispozitiv capabil să identifice cancerul de prostată. Utilizează receptori olfactivi umani sintetizați în laborator și inteligența artificială. Mershin comentează pe marginea metodelor tradiționale de diagnosticare: "Mă frustrează că oamenii încă suferă, când semnalul este chiar acolo, la suprafață."

Deși promițătoare, aceste inovații tehnologice se află încă în faze de experimentare. Până la implementarea largă, cercetătorii subliniază importanța vigilenței personale referitoare la schimbările corporale.

Perdita Barran subliniază necesitatea de a ne asumă responsabilitatea pentru propria sănătate și pe cea a celor dragi, sporind atenția la detalii care ar putea indica prezența unei probleme.

Pe măsură ce știința și tehnologia continuă să progreseze, mirosul corpului ar putea deveni o unealtă puternică pentru detectarea timpurie a bolilor, oferindu-ne o privire asupra sănătății noastre ascunse, chiar sub nasul nostru.