Sursa poza: Fanatik

Ștefan Baiaram: Povestea impresionantă a ascensiunii sale de la orfelinat la apogeul fotbalului românesc

Puțini știu că parcursul lui Ștefan Baiaram, acum un nume recunoscut în fotbalul românesc, nu a fost întotdeauna presărat cu succese. La vârsta fragedă de doar 6 luni, viața lui a luat o turnură neașteptată când a ajuns într-un orfelinat din Craiova, după ce s-a născut în Băilești. Acolo, destinul i-a surâs când o familie l-a adoptat, oferindu-i un cămin plin de iubire și sprijin. În prezent, la 22 de ani, Baiaram și-a deschis sufletul în cadrul unui interviu acordat Superliga Insider, împărtășindu-și povestea de viață emoționantă, marcată de provocări încă din copilărie.

Deși inițial reținut să dezvăluie detalii despre începuturile sale, Ștefan a mărturisit că a trebuit să depășească o serie de obstacole pentru a ajunge unde este astăzi. Un element crucial al poveștii sale este perioada în care, la doar 6 ani, a întâmpinat o problemă medicală severă - diagnosticul de suflu sistolic - care i-ar fi putut curma cariera fotbalistică înainte de a începe cu adevărat.

„Am descoperit fotbalul la puțin după ce am împlinit 5 ani. Am iubit jocul de la prima atingere și părea că drumul meu este predestinat. Totuși, la un control medical de rutină, mi s-a spus că trebuie să renunț la sport un timp. Un an întreg am fost departe de teren. A fost greu de înțeles de ce mi se întâmpla asta doar mie, dar am revenit cu mai multă determinare ca niciodată,” a povestit Ștefan.

Pentru Ștefan, sprijinul familiei adoptive, în special a tatălui său, Gigi Burticioiu, a fost vital. Gigi și soția sa au luat în plasament mai mulți copii de-a lungul timpului, iar contribuția lor în viața lui Baiaram a fost decisivă. „Am avut întotdeauna certitudinea că nu sunt diferit de ceilalți copii. Tatăl meu adoptiv nu a făcut diferențe între mine și copiii lui biologici, iar asta m-a ajutat să cresc cu încredere,” a povestit Ștefan.

Gigi, vorbind despre începuturile în sport ale lui Ștefan, a subliniat instinctele naturale ale acestuia: „Era clar că fotbalul îi curgea prin vene. Chiar de mic, mingea era jucăria lui preferată. Îi plăcea să joace cu băieții mai mari și nu de puține ori ieșea învingător. Am fost alături de el la fiecare pas, iar asta a însemnat să facem sacrificii, dar nu le-am simțit vreodată ca pe o povară.”

Acum, privind înapoi, Ștefan Baiaram nu își dorește să fie văzut ca un exemplu de compasiune, ci mai degrabă ca un simbol al determinării și al pasiunii procurate prin muncă grea. Cu fiecare antrenament și meci, el își propune să-și onoreze povestea de viață, care a avut un start dificil, dar a fost transformată într-un capitol al succesului personal și profesional. Aceasta este dovada clară că, indiferent cât de potrivnice par circumstanțele, cu sprijinul potrivit și multă forță interioară, imposibilul devine posibil.