Într-o lume în continuă schimbare, cu fiecare an ce trece, mai mulți oameni se confruntă cu provocarea demenței. Experții previzionează o creștere semnificativă a numărului de cazuri la nivel global în viitorul apropiat. Întrucât boala progresează, oamenii de știință depun eforturi pentru a identifica tratamente inovatoare și a descoperi noi mecanisme pentru bolile neurodegenerative, cum ar fi Alzheimerul. Deși progresele sunt evidente, în prezent, evoluția demenței poate fi doar încetinită, nu stopată complet.

Un studiu olandez aduce noi perspective

O descoperire recentă din Rotterdam atrage atenția asupra unei dileme neașteptate: demența pare să afecteze mai grav persoanele cu un nivel intelectual ridicat. Cercetătorii de la Centrul Medical Universitar Erasmus au constatat că, după diagnosticare, speranța de viață a persoanelor educaționate este mai mică. Motivul? Diagnosticul se face de obicei în etapele târzii ale bolii, moment în care daunele sunt deja semnificative.

Acest fenomen poate fi explicat prin „paradigma rezervei cognitive”, un concept ce descrie capacitatea creierului de a compensa leziunile până la un anumit punct. Persoanele cu o educație superioară tind să fie mai rezistente la deteriorările cerebrale inițiale, în comparație cu cele mai puțin educate. Totuși, odată ce rezerva este epuizată, progresia bolii este mai rapidă.

Educația ca factor de protecție

Un alt aspect interesant este rolul educației ca factor de protecție. Pe lângă educație, alți factori precum un stil de viață activ, un mediu social sănătos și alimentația echilibrată contribuie la bunăstarea cognitivă. Studiile sugerează că rezultatele slabe la testele de inteligență din copilărie pot fi corelate cu un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer la maturitate.

Cercetătorii au observat că durata medie de supraviețuire după diagnosticul de demență este de aproximativ 10,5 ani. Fiecare an suplimentar de educație poate însă reduce această durată cu aproximativ 2,5 luni. Acest lucru nu se datorează neapărat stării mai avansate a bolii, ci se poate corela cu faptul că un creier educat rezistă mai mult timp fără simptome evidente de demență.

Impactul genetic și alte teorii

Un alt element de luat în considerare este baza genetică a demenței. Anumite gene care contribuie la stabilitatea neuronală și la funcțiile cognitive ar putea influența riscul de Alzheimer. Aceste gene ar putea explica de ce persoanele cu un coeficient intelectual mai mare prezintă un risc mai mic de a dezvolta boala.

Proiectul Registrul Digital al Demenței din Bavaria a subliniat că, în medie, indivizii cu o educație superioară dezvoltă Alzheimer cu aproximativ trei luni mai târziu pentru fiecare an suplimentar de educație, comparativ cu cei mai puțin educați. Totuși, acestă întârziere ar putea reflecta doar o diagnosticare mai târzie cauzată de rezerva cognitivă.

Concluzie

Finalizarea acestui studiu subliniază importanța unor politici de sănătate care să promoveze educația și să sprijine dezvoltarea cognitivă pe tot parcursul vieții. Cu toate că persoanele mai inteligente pot experimenta o formă mai severă de demență odată ce rezervele cognitive sunt consumate, menținerea integrității mentale prin activități stimulante ar putea întârzia evoluția bolii. Într-o lume în care demența devine din ce în ce mai frecventă, înțelegerea modului în care inteligența interacționează cu bolile neurodegenerative devine crucială pentru abordările viitoare în tratamentul acestei afecțiuni.