Sursa poza: ExpressPress

Reacții din mediile proruse la apropierea strategică dintre România și Republica Moldova

Creșterea cooperării între România și Republica Moldova, amplificată prin proiecte de infrastructură și diversificarea surselor energetice, a declanșat reacții puternice în spațiile pro-Moscova, în special în regiunea transnistreană. Dmitri Soin, fost oficial în structurile de securitate separatiste din Transnistria și ex-deputat al legislativului regiunii, avertizează că o eventuală unire ar putea avea loc oricând și ar genera „consecințe geopolitice fatale” pentru ambele state.

Proiecte strategice care apropie România și Moldova

Recent, oficiali moldoveni au reafirmat angajamentul pentru o cooperare tot mai consolidată cu Bucureștiul. Ministrul moldovean al Afacerilor Externe, Mihai Popșoi, a menționat în mod explicit integrarea celor două țări prin inițiative comune precum podul rutier Ungheni–Ungheni, a cărui finalizare este preconizată pentru sfârșitul anului 2027, construirea altor cinci poduri peste râul Prut și realizarea autostrăzii A8, supranumită „Autostrada Unirii”.

Mai mult, sunt în curs dezvoltări importante în domeniul energetic, printre care trei noi linii electrice de 400 kV și posibilitatea ca Moldova să primească gaze naturale din proiectul românesc Neptun Deep, începând cu 2027. Președinta Maia Sandu a accentuat renunțarea Chișinăului la importurile directe de gaze rusești și intensificarea interconectărilor energetice cu România.

Propaganda rusă amplifică temerile de „absorbție” a Moldovei

Canale pro-Moscova, precum canalul de Telegram „Two Majors”, descriu aceste schimbări drept semnale că Republica Moldova ar fi pe cale să fie „absorbită” de România. În diverse materiale propagandistice din presa rusă, apropierea celor două state este comparată chiar cu anexarea Austriei de către Germania nazistă în 1938 („Anschluss”).

Dmitri Soin, într-un interviu pentru presa de la Moscova, susține că unirea cu România ar putea avea loc în orice moment, avertizând că aceasta ar însemna dispariția Moldovei ca stat suveran. În viziunea sa, apropierea dintre București și Chișinău este un proces început încă de la destrămarea Uniunii Sovietice, alimentat prin influența statelor occidentale care, prin burse, programe educaționale și finanțări, ar fi format o nouă generație de politicieni orientați pro-românește.

Schimbări politice și orientări strategice în Republica Moldova

Soin califică actuala guvernare de la Chișinău drept „ostilă Moscovei” și consideră recunoașterea limbii române în legislația moldovenească ca o exprimare simbolică a apropiării de România de după 1991. Fostul oficial separatist spune că integrarea europeană și NATO ar putea fi accelerate prin unirea cu România, sugerând că aceasta ar putea fi o „scurtătură” în locul procesului tradițional de aderare, care necesită multiple condiții și aprobări.

El citează sondaje (fără a menționa sursele sau metodologia) potrivit cărora circa o treime dintre locuitorii Republicii Moldova ar sprijini unirea, în timp ce majoritatea ar susține integrarea europeană. Fostul membru al securității transnistrene afirmă că actuala conducere de la Chișinău ar putea accelera procesul unirii, din teama de a-și pierde puterea, chiar cu prețul încălcării Constituției și a intereselor locale.

Transnistria și Găgăuzia – obstacole majore pentru unire

În opinia lui Soin, regiunile separatiste Transnistria și autonomia Găgăuzia reprezintă principalele bariere în calea unirii, prin efectele lor asupra echilibrului militar regional. Potrivit declarațiilor sale, dacă Moldova s-ar integra cu România, ar deveni parte a unui stat membru NATO, iar echilibrul de putere s-ar modifica „dramatic”. Aceasta ar duce la prezența trupelor NATO în locul contingentului restrâns actual.

Soin mai susține că Transnistria ar bloca inclusiv dezvoltarea unor căi logistice militare importante pentru Ucraina, iar autonomia găgăuză și-ar fi redus influența politică și administrativă, în special prin limitarea atribuțiilor privind numirile în instituțiile locale.

Context istoric și influența străină asupra Republicii Moldova

Referindu-se la trecut, fostul oficial amintește unirea Basarabiei cu România din 1918 și alte evenimente din al Doilea Război Mondial ca posibile precedente pentru schimbări teritoriale viitoare. El subliniază că Occidentul și-a construit influența în Moldova prin programe educaționale, ONG-uri și finanțări pentru societatea civilă, pe care le compară cu metodele mai agresive ale structurilor rusești. În timpul activității sale în Transnistria, Soin spune că a fost implicat în contracararea acestor mecanisme occidentale.

Fostul oficial mai notează că retragerea cetățeniei moldovenești unor lideri din Transnistria și restrângerea contactelor cu Chișinăul indică faptul că se apropie un moment decisiv în evoluția acestei regiuni. El avertizează că schimbări majore ar putea surveni „oricând”, deși nu poate preciza un termen exact.

Concluzii

În contextul dezvoltării relațiilor România-Republica Moldova și a proiectelor strategice comune, propaganda rusă din Transnistria amplifică temerile legate de o posibilă „invazie” românească și „consecințe fatale” geopolitice. În acest peisaj, fostul oficial separatist Dmitri Soin devine vocea principală a acestor avertismente, însă multe dintre afirmațiile sale sunt greu de verificat și prezintă un unghi pronunțat politic, reflectând tensiunile complexe din regiune. România și Republica Moldova continuă însă să dezvolte cooperarea, în timp ce viitorul relațiilor bilaterale rămâne un subiect sensibil și disputat din punct de vedere geopolitic.