În inimile iubitorilor de istorie, figura lui William Wallace, născut în jurul anului 1270 într-un cătun din Renfrewshire, Scoția, provoacă dezbateri aprinse. Wallace, fiul unui modest proprietar de pământ, are un loc aparte în panteonul eroilor naționali ai Scoției. Destinul său a devenit cunoscut odată cu revolta din 1297 împotriva dominației engleze, eveniment care avea să-l transforme într-o legendă vie.
Transformat în icon al luptei pentru libertate prin pelicula „Braveheart”, William Wallace a căpătat un lustru epic sub regia și interpretarea lui Mel Gibson. Filmul prezintă o poveste eroică, dar, ca întotdeauna, realitatea istorică este mai complicată și mai sumbră.
Asaltul lui Wallace și răspunsul englez
În timp ce filmul portretizează invaziabritanicilor ca o agresiune neprovocată, mulți istorici subliniază că aceasta a fost de fapt un răspuns la atacurile nemiloase ale scoțienilor în nordul Angliei. Este o poveste de cucerire și contracarare, înverșunarea părților fiind alimentată de o istorie tumultoasă. Scenaristul Randall Wallace nu a ascuns faptul că versiunea sa a fost mai mult din perspectiva unui poet decât a unui istoric, optând pentru emoție și pasiune în locul celor mai precise reprezentări istorice.
„Istoricii sunt de acord asupra doar câtorva fapte din viața lui Wallace, dar nimeni nu poate nega că viața lui a avut un caracter epic. Am încercat să fiu un istoric onest, dar viața nu este doar despre echilibru. Viața este despre pasiune, iar această poveste a trezit-o în mine. A trebuit să o privesc prin ochii unui poet”, a explicat Randall Wallace.
Erou? Sau ticălos?
Portretizat ca un erou nobil în film, adevăratul Wallace a fost cu siguranță mai complex. Sursele de epocă îl descriu ca fiind un conducător feroce și nemilos. Cronicarul Walter de Guisborough a documentat acte de cruzime comandate de Wallace împotriva populației engleze. Se povestește despre cum soldații săi ar fi dus bătrâni, preoți și femei lângă un râu, legându-le și împingându-i în apă, râzând în timp ce aceștia se înecau.
Un alt episod neplăcut se referă la uciderea lui Hugh de Cressingham, trezorierul englez în Scoția. După moarte, corpul său a fost jupuit, iar pielea sa a fost distribuită ca trofeu între scoțieni. Aceste detalii brutale sunt omise din film, care favorizează o narațiune care îl idealizează pe Wallace.
Mitul costumului
Deși în „Braveheart” scoțienii sunt prezentați purtând kilturi și cântând la cimpoi, aceste elemente culturale nu erau prezente în perioada lui Wallace. Kilturile, așa cum le știm astăzi, au apărut abia în secolul al XVI-lea, iar cimpoaiele au fost interzise mult mai târziu, după rebeliunea iacobită din 1745.
Dragoste și fantezie
Romantismul dintre Wallace și Marion Braidfute din film este o parte incitantă și emoționantă, însă existența ei istorică este neconfirmată. De asemenea, sugestiile despre o relație între Wallace și Isabella a Franței sunt fanteziste — Isabella a venit în Anglia după moartea lui Wallace și era copil la acel moment.
Finalul dramatic
Capturat în 1305, Wallace a fost condamnat la moarte printr-un proces sumbru, care reflecta ura regimului englez față de simbolul rezistenței scoțiene. Moartea sa a fost atroce, fiind spânzurat, eviscerat și sfârtecat. Căderea sa nu a sfârșit însă și lupta pentru independență și a cimentat legendele care i-au înconjurat numele de-a lungul veacurilor.
În cele din urmă, William Wallace rămâne o figură complexă și enigmatică. Lăsând la o parte iluzia cinematografică, realitatea vieții sale istorice dezvăluie un amestec de eroism și brutalitate, de vise și violență, un simbol al libertății care a evoluat într-un mit etern.
