Sursa poza: Fanatik

Conform informațiilor obținute de FANATIK, FC Buzău se află într-o situație financiară critică, având datorii salariale restante de cel puțin trei luni față de jucători și angajați. Actuala criză financiară ar putea duce clubul spre inevitabilul faliment, lăsând personalul complet neajutorat în recuperarea sumelor datorate.

Într-o mișcare prevăzătoare, Eugen Neagoe, fostul antrenor al echipei, a reușit să își încaseze integral salariul înainte de a-și încheia relația cu clubul. Pe de altă parte, opt jucători au acceptat să își rezilieze contractele, asigurându-se că își primesc remunerațiile până în luna mai.

Pentru Buzău, falimentul ar fi al doilea din istorie, similar celui experimentat de echipa Gloria în 2016. Credincioșii fani ai orașului ar putea rămâne fără echipa fanion, singura reprezentantă la nivel de Ligă 2 rămânând Metalul Buzău.

Datorii uriașe și cheltuieli excesive

În perioada 2021-2025, FC Buzău a acumulat datorii de peste 7 milioane de euro, conform datelor FANATIK, cu fonduri masive provenind de la autoritățile locale. Ultimul sezon din SuperLiga a fost deosebit de costisitor pentru echipă, consumând nu mai puțin de 3 milioane de euro, în ciuda performanțelor sportive dezastruoase, cu clasarea pe ultimul loc și un număr redus de goluri marcate.

Problemele financiare în fotbalul românesc

În acest peisaj sumbru, FC Buzău nu este singura echipă din România cu provocări financiare. Echipe precum UTA și Petrolul se confruntă cu probleme similare, iar altele din Liga 2, precum Unirea Ungheni, CSM Focșani și FC Bihor, se află la marginea unui colaps financiar.

Reacția autorităților și impactul asupra sportului local

Primarul Constantin Toma a abordat această criză economică în cadrul unei ședințe a Consiliului Local din Buzău, subliniind necesitatea sistării finanțării publice pentru sportul profesionist la nivel național. El a criticat risipa fondurilor bugetare în domeniul sportiv și a indicat că trebuie luate măsuri urgente pentru a asigura gestiunea responsabilă a resurselor locale.

În prezent, doar câteva cluburi din SuperLiga, cinci la număr, se bazează exclusiv pe finanțare privată. Restul echipelor, indiferent de liga în care activează, depind de fonduri publice pentru supraviețuire. Acest model de finanțare este larg dezbătut, generând discuții intense despre sustenabilitatea și viabilitatea sa pe termen lung.

Viitorul finanțării pentru sportul profesionist rămâne incert, fiind necesară o reevaluare a priorităților la nivel național. Existența echipelor de fotbal în diverse ligi este strâns legată de deciziile economice care vor urma în acest sens.

Abordarea economiilor și reorganizarea modalităților de finanțare ar putea reprezenta răspunsul necesar pentru asigurarea unei baze solide pentru sportul local și pentru prevenirea unui nou val de falimente iminente în fotbalul românesc.