Sursa poza: Ziaristi

Acesta nu este un pamflet și nu am intenția de a concura cu nimeni. Totuși, devine obositor să aud de fiecare dată aceeași replică: „Ion Iliescu, bolșevicul!”, de parcă aș fi definit exclusiv de acest cuvânt. De ce „bolșevicul” și nu „comunistul”? Se aude mai înfricoșător bolșevismul? Dacă analizăm termenul, el provine din rusă și înseamnă ceva mai mult sau mai mare. În engleză a fost cândva tradus ca „maximalist”, deci un radical. Dar eu nu sunt un radical. Mai degrabă, sunt un om care gândește mult, considerat prea blând, despre care s-a spus că ezită să ia decizii drastice. „Chirurgia” asta agresivă nu e pentru mine. Cred în democrație, un proces colectiv, cu autori anonimi.

Cu toate acestea, unii mă văd un bolșevic, dar un „bolșevic” care își plătește dările la stat. De ce sunt acuzat de bolșevism de indivizi care își duc traiul confortabil din bani publici și susțin capitalismul în timp ce abuzează de sistem? Dacă cei de la televiziunile private care mă critică ar fi la zi cu taxele lor, iar acei bani ar susține programe sociale, aș înțelege. Însă nu este cazul și mă face să mă gândesc că „radicalismul” lor servește altor interese, cu totul nenobile.

Dezbaterea publică s-a transformat adesea într-un discurs cu tente aproape fasciste, rezultat al unei ignoranțe greu de scuzat. Dacă nu ne convine cum arată societatea, trebuie să o schimbăm, nu să lipim etichete. Etichetele nu explică și nu rezolvă nimic.

Când am avertizat despre pericolele restituției complete de proprietăți, protestele s-au auzit până la cer: „Bolșevicul Iliescu nu vrea să dreagă greșelile trecutului!” Ironia este că și oamenii care au fost evacuați din case mi se opuneau, inconștienți că plângeau pe umărul mafiei imobiliare. Acum vedem că totul a fost un joc premeditat, în care jurnaliști și lideri de opinie au servit interesele mafiei, furând legal bani publici. Între timp, eu eram catalogat drept „bolșevic” pentru că mă împotriveam haosului legalizat!

M-am confruntat cu același val de critici când am avertizat asupra pericolelor despărțirii de fondurile forestiere. „Bolșevicul de Iliescu nu vrea pădurile înapoi!”, spuneau mulți. Acum suntem martorii dezastrului ecologic și plângem pădurile dispărute, având în față munți dezgoliți de verdeață.

Am pledat și pentru menținerea unui sector public important în economie, în special în bănci și energie, dar am fost ignorat. Se spunea: „Bolșevicul de Iliescu nu vrea capitalism!” Astăzi, avem capitalism și parcă nu suntem mulțumiți. Fabricile vândute „cu bună știință” s-au transformat în afaceri imobiliare. Dar cine este de vină dacă nu tot Iliescu, „bolșevicul” care nu vrea privatizare?

Realitatea României de astăzi este o creație colectivă, la fel ca democrația. O spun cu regret: țapii ispășitori nu ne hrănesc. Deciziile nu au fost luate de unul singur. Am avut Parlament, partide și o societate civilă activă. În democrație, majoritatea decide și trebuie să își asume efectele deciziilor sale. Democrația nu funcționează fără responsabilitate individuală. Eu, cum sunt etichetat „bolșevicul”, așa percep lucrurile. Totuși, poate greșesc. Poate democrația nu este despre ceea ce cred eu, ci despre interesele câtorva în detrimentul majorității. Dar aceasta este viziunea mea și nu pot accepta altceva, oricât de mult ar fi pusă la îndoială eticheta mea. Articol scris de Ion Iliescu, mai 2015.