Sursa poza: Fanatik

Bogdan Baratky Reflectează După Înfrângerea Rapidului: "Inevitabilul S-a Întâmplat!"

După fluierul final al arbitrului în partida dintre Rapid și Hermannstadt, când scorul de 1-2 în defavoarea bucureștenilor a fost consfințit, o parte din suporterii Rapidului au început să se gândească la posibilitățile neexplorate. Gândul „etapa perfectă pentru noi” a fost rapid înlocuit de o întrebare persistentă: „dar dacă va fi etapa perfectă pentru... Dinamo?”

Un indiciu al serii neprielnice l-a oferit Peluza Nord, dezolată și fără steagurile caracteristice, simbol al unei diviziuni care afectează spiritul clubului. În anii de după renașterea post-faliment, conflictul intern al suporterilor a fost poate cea mai aspră umbră pentru Rapid. Deciziile drastice ale conducerii de a pune presiune pe propriii fani sunt fără precedent, chiar și pentru un club cunoscut pentru auto-sabotare. După un mercato mai puțin reușit, nici nu e de mirare că atmosfera din stadion a avut de suferit.

Fotbalul, deși poate nu este centrul universului pentru toți, este cu siguranță un joc complicat. Un mecanism pe care trebuie să-l înțelegi pentru a nu-l perturba. Și aici intervin spiritele influente care par să ignore importanța acestui aspect esențial pentru funcționarea clubului.

Înfrângerea în fața Sibiului, deși anunțată de timpuriu, a venit ca o confirmare a problemelor interne. Rapid se bazează pe noroc, susținerea publicului și valoarea echipei pentru a depăși momentele dificile. Totuși, cu un mercato încheiat cu mult înainte ca perioada de transferuri să se finalizeze și tensionarea relațiilor cu fanii chiar înaintea unui meci crucial, simțul norocului părea să fi fost abandonat.

Sibiul, deși provine dintr-o situație dificilă, cu jucători absenți și rezultate slabe, a venit să joace fotbal pe terenul Giuleștiului. Chiar și cu absențe semnificative, Măldărășanu a optat pentru strategia sa preferată, folosind trei fundași și dând liber creativității lui Antwi și Ciubotaru. Aceștia s-au dovedit a fi esențiali în schema defensivă a Sibiului, cu Antwi oferind o centrare care a dus la golul egalizator.

Rapidul, sub conducerea lui Gâlcă, a rămas fidel tradiționalei formule 4-2-3-1. Deși teoretic ar fi trebuit să fie o seară favorabilă pentru Rapid, uneori fotbalul este imprevizibil. Absența unui jucător ca Borza se simte nu doar în apărare, ci și pe flancul stâng, unde mișcările tactice devin mai puțin fluente.

Sub presiunea apropierii de locul 1, Rapidul a avut una dintre cele mai slabe prestații ale sezonului pe teren propriu. Presingul avansat al sibienilor și blocajele tactice au făcut din prima repriză un adevărat coșmar pentru echipa bucureșteană, lipsind-o de orice ocazie reală și semnificativă pe baraon.

În repriza secundă, lucrurile păreau să se îmbunătățească, cu Dobre marcând după o acțiune inspirată, însă Rapidul nu a putut capitaliza avantajul. O greșeală defensivă, acompaniată de o altă centrare a lui Antwi, a dus la deznodământul așteptat.

Pentru Hermannstadt, victoria a fost cu atât mai impresionantă, cu doi dintre marcatori introduși de pe bancă și o organizare defensivă de invidiat, în timp ce Rapid continua să resimtă pierderea unor piese importante. Inevitabilul s-a produs pe fondul unei prestații limitate și a unei incapabilități de adaptare din partea clubului.

Ca o obseravie finală, deși incidentul din careu prin care Koljic a fost clar călcat nu a fost evaluat în favoarea Rapidului, este o altă lecție din seria de neclarități și decizii discutabile ale arbitrajului.

Rapidul și-a expus vulnerabilitățile, iar întrebările legate de stabilirea unei structuri coerente cu suporteri loiali și o echipă bine echilibrată rămân parte a discuțiilor viitoare.