Sursa poza: Ziaristi

Există opere de artă care se expun vizual, însă Ioana Ciuciulică aduce o nouă dimensiune, una în care arta prinde formă în pagini de carte: filă cu filă, fir cu fir, durere împreună cu speranță. Expoziția sa, „My (Big) Book of Mending the World”, nu este doar o explozie de artă textilă, ci un manifest confesional, o încercare profund personală de a repara nu doar materiale, ci și lumi interioare și exterioare. Într-o societate prinsă în capcana consumului excesiv și a înlocuirii rapide, Ioana propune prin lucrările sale o întoarcere la simplitate și esență: reparația. Prin delicatețea firelor și fermitatea ideilor, creațiile sale ne vorbesc despre ecologie, introspecție, fragilitate și activism. Am avut ocazia să discutăm cu artista pentru a înțelege cum poți „scrie” o carte despre repararea lumii și ce se află dincolo de firele țesute, și de ce reparația poate fi cel mai autentic gest uman.

Repararea lumii: simbolism sau realitate?

Ioana consideră că repararea lumii, indiferent de dimensiunile acesteia, este un act monumental care începe din dorința de a transforma exteriorul și progresează spre explorarea răspunsurilor la întrebările interioare. „Când voi reuși să repar Lumea, o voi face om cu om,” spune ea, subliniind caracterul personal al acestui demers.

De la mari începuturi la profunde introspecții

În proiectul său, Ioana a ales să se concentreze pe teme globale presante precum poluarea și schimbările climatice, explorând cum acestea influențează deciziile zilnice și gândurile sale. Prin opera sa, „My (Big) Book of Mending the World”, ea a dorit să aducă o perspectiva pozitivă asupra acestor subiecte negative, reliefând actul de „REPARAȚIE” ca un posibil remediu la derivele mondiale. Procedurile reparative în textile au devenit astfel un mod de a vorbi despre necesitatea remedierei lumii.

Activism și introspecție în arta textilă

Expoziția ei funcționează la intersecția dintre activism și introspecție personală. Ea promovează reparația ca o metodă de a lupta împotriva consumerismului, însă și ca un exercițiu de autocunoaștere. Reparația nu se regăsește doar în industrie sau obiecte, ci și în relații și în propria persoană.

Frica de eșec și nevoia de reparație

Sentimentul că „e prea târziu” a motivat-o pe Ioana să caute soluții inovatoare, să găsească răspunsuri educative. În cadrul lucrărilor sale, eșecul nu constă în rezultate, ci în incapacitatea de a transmite emoțiile artistului către public.

Alegerea artei textile

Pentru Ioana, arta textilă nu este doar un mediu de expresie, ci o parte fundamentală a identității sale artistice. Lucrările sale pun accentul pe reciclare și resurecția materialelor, oferind resurse folosite un nou scop. Dimensiunea tactilă a textilului permite o explorare de nuanțe și texturi care influențează publicul atât fizic, cât și metaforic.

Provocările creației și simțul tangibil

Creațiile sale sunt un dialog între fragilitatea materialelor și puterea de a produce schimbare. Implicarea sa în expoziția „Filling Voids Of Reason” ne arată complexitatea lucrărilor și feedbackul primitor oferit de colegii ei. Expoziția sa este un exemplu al potențialului textilului ca formă de artă contemporană.

Introspecție și reparație

Pentru Ioana, oglinda este un simbol introspectiv care provoacă la auto-reflecție și onestitate personală, fundamentând procesul creativ. Fiecare piesă le permite vizitatorilor să înțeleagă dinamica fragilității și puterii reparative.

Spre viitor

Privind înainte, Ioana intenționează să-și continue munca în reparație, recunoscând importanța educației și introspecției în acest demers artistic. Lucrările sale nu oferă doar un commentar despre lumea noastră, ci slujesc drept imbolduri pentru o schimbare autentică.