Sursa poza: Fanatik

Misterele carierei lui Mihai Toma la FCSB: Promisiuni neîmplinite după victoria împotriva Oțelului

Andrei Vochin aduce în atenție dilema carierei lui Mihai Toma de la FCSB, un jucător care, deși promițător, pare adesea să își dilueze potențialul pe teren. Debutând în Superligă, cifrele sale sunt un semnal de alarmă: 32 de meciuri, zero goluri, o singură pasă decisivă. În sportul unde statisticile fac legea, aceste realizări sunt greu de ignorat.

La bordul unei corăbii în derivă

Desemnat să joace în diverse poziții precum extrema sau fundașul dreapta, Toma nu a reușit să strălucească. Deși fizic este prezent, pare că sufletul său nu se regăsește pe teren. În mod paradoxal, acea unică pasă de gol îl trădează că ar avea un loc al său, într-un rol de inter, unde ar putea combina creativitatea cu strategia. Totuși, confruntarea cu jucători experimentați precum Olaru și Tănase îl pune într-o poziție dificilă.

Inspirându-se din balada „Toma Alimoș”, un erou care se ridica împotriva adversității, Mihai Toma apare ca un jucător trimis într-o luptă aleatorie. Spre deosebire de predecesorul său literar, ambițiile lui Toma sunt încetinite de absența unei cauze clare și a armelor necesare pentru a reuși.

Paradoxul tinerelor talente

Într-un club care sacrifică adesea tinerele talente pentru victorii imediate, nu e surprinzător că Toma pare pierdut. Neavând ocazia să-și contureze propria identitate fotbalistică, el devine doar un instrument al adaptării constante la nevoile de moment ale echipei. FCSB nu cultivă caracterul jucătorilor, ci caută soluții rapide.

Criticile curg din toate direcțiile – de la suporteri până la critici fotbalistici și chiar membri ai clubului. Totuși, puțini se întreabă de ce un jucător frecvent convocat la echipele naționale de juniori nu reușește în liga internă. Lipsa consistenței în poziționare și utilizarea incorectă a abilităților sale sunt probleme evidente.

O speranță pentru viitor

Problema nu este singulară, ci parte integrantă a unui sistem defectuos. Tinerii au nevoie de stabilitate, de îndrumare și de un mediu propice dezvoltării. Experiențele dobândite la cluburi mai mici, pe pozițiile lor naturale, ar putea fi cheia pentru a le oferi tinerilor ca Toma un punct de plecare solid.

În timp ce Toma Alimoș știa cu certitudine pentru ce luptă, Mihai Toma încă își caută menirea. Totuși, nu este prea târziu. Asistul său unic ar putea deveni începutul unei cariere semnificative, dacă ar avea loc să crească într-un mediu sănătos și ar fi lăsat să joace acolo unde inima și mintea sa rezonează cel mai bine. Viitorul său depinde de asta – un joc în care să fie cu adevărat el însuși.