Sursa poza si informatii: France24

La summit-ul de două zile desfășurat la Haga, aliații NATO ai președintelui american Donald Trump nu au făcut economie când a fost vorba de a-i câștiga favoarea. Însă, în acest efort concertat de a-l mulțumi, câteva întrebări presante privind viitorul alianței au fost amânate, în special în contextul politicii externe „America First” promovate de Trump.

O afișare costisitoare de ospitalitate

Aliații din NATO au depus eforturi semnificative pentru a crea un mediu agreabil pentru Trump, evitând orice tensiuni majore pe durata summit-ului. Această strategie a inclus o primire călduroasă și o atenție deosebită la detalii, toate menite să îl distanțeze pe Trump de criticile sale frecvente la adresa alianței și de cererea sa ca țările membre să contribuie mai mult financiar.

Întrebări dificile amânate

Cu toate acestea, deși afișajul de ospitalitate a reușit pe moment, el nu a rezolvat problemele fundamentale cu care se confruntă alianța. Politica „America First” a determinat statele membre să se întrebe cât de angajat a rămas Trump față de NATO pe termen lung, dat fiind că accentul său este pus predominant pe interesele americane.

În lipsa abordării acestor teme dificile, viitorul NATO sub conducerea actualului președinte american rămâne incert. Deși flatarea a funcționat ca un calmant temporar, întrebările majore privind coeziunea și angajamentul alianței nu au fost dissipate.

Tensiuni ce mocnesc sub suprafață

În pofida atmosferii plăcute la summit, tensiunile rămân palpabile. Statele europene devin din ce în ce mai conștiente de vulnerabilitățile lor în fața schimbărilor rapide de politică ale Statelor Unite. O retragere parțială sau totală a angajamentului american față de NATO ar putea să lase Europa într-o postură complicată din punct de vedere strategic și de securitate.

Spre o reformare a alianței?

În fața acestor incertitudini, unii membri ai alianței încep să exploreze opțiuni pentru a-și întări propriile capabilități de apărare, având în vedere posibilele modificări ale angajamentului american. Ideea unei Europe mai autonome din punct de vedere al securității câștigă teren, deși rămâne de văzut cum și dacă acest scenariu va fi implementat în mod efectiv.

Concluzie

Deși summit-ul de la Haga a demonstrat că flatarea și ospitalitatea pot oferi un moment de respiro, adevăratele provocări ale NATO sunt departe de a fi rezolvate. Succesul pe termen scurt nu trebuie să umbrească necesitatea unei discuții serioase privind viitorul alianței în contextul dinamicelor geopolitice actuale și al retoricii imprevizibile a lui Trump. Viitorul NATO depinde tot mai mult de abilitatea membrilor săi de a-și consolida unitatea și de a se adapta noilor realități politice.