MADR: ANT după 2027, inclus în textul de compromis al viitoarei PAC
La solicitarea României, Președinția Consiliului Uniunii Europene a acceptat includerea prevederilor privind continuarea ajutoarelor naționale tranzitorii (ANT) după 2027 în textul de compromis al regulamentului pentru viitoarea Politică Agricolă Comună. Anunțul aparține Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, din 27 octombrie 2026.
Unde s-a obținut acceptul?
Rezultatul a venit din negocierile Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish), desfășurate pe 26–27 octombrie 2026 la Luxemburg. Din partea României a participat ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Florin-Ionuț Barbu.
De ce insistă România pe ANT?
MADR descrie menținerea ANT drept principala prioritate a României în aceste negocieri. Ministrul a cerut explicit introducerea acestui sprijin în textul regulamentului și a spus că includerea este o condiție esențială pentru ca România să susțină poziția Consiliului asupra propunerii.
„Am cerut ca fermierii români să poată beneficia în continuare de ajutoarele naționale tranzitorii și după 2027. Am insistat ca această posibilitate să fie prevăzută în regulament, iar acceptul Președinției Consiliului UE este un rezultat important pentru România. Fermierii au nevoie să știe pe ce sprijin se pot baza pentru a-și continua activitatea și investițiile. Vom urmări ca prevederile privind ANT să fie păstrate în forma finală a regulamentului și vom susține în continuare o finanțare a agriculturii care să răspundă nevoilor din ferme”, a declarat Florin-Ionuț Barbu, potrivit comunicatului.
Ce alte puncte a ridicat Barbu?
În intervenție, ministrul a susținut o finanțare adecvată a PAC pentru 2028–2034 și reducerea diferențelor dintre nivelurile plăților acordate fermierilor din statele membre. România a cerut ca plafonarea și reducerea progresivă a plăților pe suprafață să rămână opționale. Alte teme menționate: finanțarea infrastructurii de irigații ca investiții neproductive, cu acces pentru fermieri și organizațiile acestora, și simplificarea instrumentelor de gestionare a riscurilor, astfel încât pierderile să poată fi evaluate pe cultură sau pe specie de animale.
