Sursa poza: Fanatik

Octavian Popescu, moment emoționant după câștigarea titlului cu FCSB! "Atribuit" medalia de campion fostului coleg decedat: "Te iubesc! Îmi este dor de tine". Foto

Lumea fotbalului din România a fost zguduită la începutul anului când vestea tragică a decesului lui Luca Manolache, la doar 19 ani, a devenit publică. Tânărul jucător, care activa la Metaloglobus sub formă de împrumut de la FCSB, a suferit o stopare a inimii într-o benzinărie, lăsând în urmă o mare durere. Acesta acumulase multiple selecții la echipele de junori ale României, până la categoria sub 19 ani.

Printre cei mai afectați de plecarea să prematură a fostului său coleg și prieten, Octavian Popescu de la FCSB. An de an, prin postările sale, Popescu menține amintirea lui Luca vie. Recent, miercuri, pe 21 mai, acesta a arătat încă o dată cât de mult însemna Luca pentru el. După ce a câștigat titlul cu FCSB, Octavian a editat imaginea medaliei de campion la gâtul lui Luca în semn de omagiu și a adăugat mesajul emoționant: "Te iubesc! Și îmi e dor de tine."

Aceste manifestări de afecțiune din partea lui Tavi Popescu nu sunt o noutate. În memoria prietenului său, el poartă în teren o pereche de apărători personalizate cu imaginea lui Luca Manolache. Acest gest este un mod prin care Octavian îl are aproape la fiecare meci.

Popescu nu și-a putut ascunde revolta, exprimându-și durerea că nu a fost informat despre problemele de sănătate ale lui Luca: „Nu îmi vine să cred că am fost ținut în întuneric despre starea lui. Îi acuz pe cei din academie că au știut și nu ne-au spus, nici mie și nici lui Alin Stoica. Nu este corect! Știau că îl simpatizam pe acest copil.”

Astfel, momentul dedicării medaliei de campion lui Luca nu a fost doar un gest simbolic, ci și un mod prin care Octavian Popescu a dorit să evidențieze importanța legăturilor pe care le creează sportul, care pot transcende chiar și cele mai dureroase momente ale vieții. În timp ce trofeele și medaliile sunt, în mod obișnuit, bucăți reci de metal, pentru Octavian, medalia sa are o căldură aparte, reflectând dragostea și dorul său pentru cum ar fi putut să fie viața alături de prietenul său, Luca.

Într-o lume a competițiilor neîncetate și a succesului măsurat în trofee, astfel de povești reamintesc tuturor că adevăratele câștiguri sunt cele aflate în inimile noastre. Viața și cariera lui Octavian Popescu sunt îmbunătățite de memoria unui prieten drag, iar acest moment cutremurător rămâne un testament al puterii prieteniei și al solidarității care supraviețuiește chiar și absențelor ireversibile.