Achiziționarea unei mașini noi în unele țări poate fi o sarcină extrem de dificilă din cauza taxelor exorbitante impuse de guverne. Turcia este unul dintre cele mai proeminente exemple în această privință, obligând unii producători auto să instaleze motoare mici în modelele lor mai mari pentru a se încadra în categorii de impozitare inferioare.

În încercarea de a evita aceste taxe exorbitante, giganții auto au recurs la diverse strategii. Una dintre cele mai frecvente este instalarea unor motoare de capacitate mică în modelele lor de lux, pentru a se încadra în pragurile de impozitare mai reduse. Această practică, deși înțeleasă din punct de vedere economic, subminează experiența autentică pe care aceste mașini de lux ar trebui să o ofere.

Un exemplu elocvent al acestei situații îl reprezintă cazul Mercedes-Benz E-Class, comercializat în Turcia cu un motor de doar 1,5 litri. Deși această mașină este considerată un sedan premium la nivel global, versiunea turcească este echipată cu un motor de 1496 cmc, departe de standardele obișnuite ale gamei.

La prima vedere, prețul de pornire al Mercedes E-Class în Turcia pare a fi unul rezonabil, echivalentul a aproximativ 63.400 de dolari americani. Însă, acest preț nu include taxele exorbitante impuse de guvernul turc. Taxele Speciale de Consum (ÖTV) pentru mașinile noi cu un motor sub 1,6 litri pornesc de la 45% din valoarea mașinii, atât timp cât prețul nu depășește pragul ridicol de scăzut de 5.600 de dolari.

Rata impozitului crește treptat în funcție de prețul de bază al mașinii, ajungând la 80% pentru vehiculele care costă mai mult de 8.500 de dolari. Întrucât majoritatea mașinilor se încadrează în această ultimă categorie, aproape toți cumpărătorii trebuie să scoată din buzunar un supliment de 80% din prețul cerut de producător.

În consecință, un Mercedes E-Class cu motorul minuscul de 1,5 litri și incluzând ÖTV ajunge la aproximativ 114.000 de dolari. Adăugând Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) de 20%, calculele arată un preț final de puțin peste 136.000 de dolari. Luând în considerare și taxele de înregistrare, Mercedes E180 ajunge să coste aproximativ 137.000 de dolari.

Este o sumă absurdă de plătit pentru un Mercedes E-Class care are doar 168 cai putere și 184 lb-ft de cuplu. Cântărind aproape 4.000 de livre, modelul E180 cu sistem mild-hybrid atinge viteza de 100 km/h în 8,9 secunde și atinge o viteză maximă de 225 km/h.

Evident, Mercedes nu este singura marcă auto care recurge la motoare subdimensionate. BMW Seria 5 comercializată în Turcia sub denumirea de 520i nu are, de fapt, un motor de 2,0 litri ca modelul global. În schimb, aceasta folosește un motor mai mic de 1,6 litri pentru a nu depăși pragul de 1.600 cmc și a evita o taxă și mai mare.

Lucrurile devin și mai grave atunci când vorbim despre mașinile cu motoare mai mari de 2,0 litri. În aceste cazuri, ÖTV poate ajunge la 220% din prețul de pornire al vehiculului. Adăugând TVA pe deasupra, orice perspectivă de a achiziționa o mașină nouă devine practic imposibilă.

Aceste taxe exorbitante au un impact semnificativ atât asupra industriei auto, cât și asupra consumatorilor. Producătorii sunt nevoiți să facă compromisuri majore în ceea ce privește specificațiile tehnice ale mașinilor lor, în timp ce cumpărătorii sunt obligați să plătească sume exorbitante pentru modele subdimensionate.

În fața acestei situații, necesitatea unei reforme fiscale în Turcia devine evidentă. Un sistem de impozitare echitabil și rezonabil ar putea stimula industria auto, oferind consumatorilor acces la mașini de calitate la prețuri accesibile. Până atunci, însă, consumatorii turci trebuie să se mulțumească cu variante subdimensionate ale modelelor premium, plătind sume exorbitante pentru privilegiul de a conduce o astfel de mașină.

Un aspect secundar, dar important, al acestei situații este impactul asupra mediului înconjurător. Motoarele mici instalate în mașinile de lux pot avea un consum de combustibil mai mare și emisii mai ridicate de gaze poluante, contravenind eforturilor globale de a reduce amprenta de carbon a industriei auto.

În final, această situație subliniază necesitatea unei abordări echilibrate în ceea ce privește politicile fiscale și de mediu. Guvernele ar trebui să găsească un echilibru între încurajarea adoptării vehiculelor ecologice și impunerea unor taxe rezonabile pentru a nu sufoca industria auto și dreptul consumatorilor de a avea acces la mașini de calitate la prețuri accesibile.