Sursa poza: Fanatik

Transferul spectaculos al lui Nicolae Stanciu la Genoa, orchestrat de Dan Șucu, a prins contur în principal încă din luna martie. Stanciu, acum cel mai bine remunerat jucător al "grifonilor", își negociază un salariu de două milioane de euro pe an, inferior totuși cu 400.000 de euro față de retribuția anterioară la Damac, din Saudi Pro League.

Bucuria lui Stanciu pentru integrarea sa în echipa din Serie A este evidentă, acesta fiind momentul său de vârf pentru a demonstra ce poate în fotbalul european de elită, după experiențele variate din alte campionate. Cea mai importantă trambulină a carierei sale internaționale fusese, până acum, liga belgiană.

Perioada petrecută la Anderlecht (2016-2018) nu a fost chiar pe măsura așteptărilor; suma de 9,7 milioane de euro investită de FCSB în transferul său rămâne încă un record. Deși nu s-a compromis, performanțele sale nu au corespuns niciodată pe deplin așteptărilor ridicate de club și suporteri.

Din această perspectivă, achiziția lui Stanciu de către Dan Șucu denotă un gest îndrăzneț. Reușitele lui Stanciu în campionate ca cele din Cehia, Arabia Saudită și China îl recomandă, chiar dacă Belgia a fost o experiență neînsemnată în cariera lui.

Odată cu evoluția sa internațională, stilul de joc al lui Stanciu a suferit o transformare majoră. Dacă în perioada la FCSB își punea amprenta printr-un profil de mijlocaș ofensiv clasic, aportul său cu 14 goluri și 11 pase decisive în 39 de meciuri din sezonul 2015-2016 este relevant.

Trecerea la Anderlecht a transformat un golgheter aproape imbatabil, obiectivată în cele trei goluri marcate în preliminariile Ligii Campionilor împotriva Spartei Praga, echipă la care avea să ajungă mai târziu în carieră.

Încetul cu încetul, Stanciu și-a transformat stilul de joc către un inter sau mijlocaș central, adaptându-se sistemelor 4-3-3 și 4-2-3-1 prin efort și dedicație în ambele faze ale jocului, calități evidențiate și la echipa națională.

Poziția de golgheter a căpătat un rol secundar în comparație cu contribuția sa la jocul colectiv, marcând totuși din acțiuni individuale prin șuturi de la distanță și lovituri libere, păstrându-și renumele de mijlocaș central ofensiv cu abilități versatile.

Stanciu s-a redefinit nu doar ca un tehnician, ci și ca un atlet dedicat, capabil de eforturi remarcabile pe parcursul meciurilor, alergând uneori și până la 12 kilometri per joc. El a subliniat într-un interviu din 2019 că preferă să evolueze ca inter, într-un sistem cu trei mijlocași, oferindu-i libertatea de mișcare pe care un rol fix de număr 10 nu i-ar permite-o.

Aportul său fizic și înțelegerea tactică a fazelor de tranziție sunt calități care vor fi, fără îndoială, prețuite în noul său rol de la Genoa, chiar dacă nu va străluci întotdeauna la nivel de goluri și pase decisive. Stanciu rămâne un element cheie al echipei, aducând nu doar travaliul impresionant, dar și înțelepciune strategică pe teren.