Nu vreau să mă mai întorc niciodată acolo
Sursa poza si informatii: France24
Pe 20 iulie, în dimineața acelei zile, 25 de camioane aparținând Programului Alimentar Mondial (WFP) au traversat hotarul către nordul Gazei, transportând ajutoare esențiale. Odată ajunși acolo, civilii care se strânseseră pentru a primi proviziile necesare au fost prinși în schimburi de focuri ale armatei israeliene, susțin atât reprezentanții WFP, cât și martorii oculari prezenți la fața locului. Armata israeliană neagă acuzațiile. Am discutat cu Ahmed Abo Askar, un tânăr palestinian care a fost printre cei ce încercau să obțină alimente.
Teroare și confuzie la punctul de distribuție
Ahmed Abo Askar povestește despre momentele de groază pe care le-a trăit în acea zi. „Am mers acolo cu speranța de a aduce hrană familiei mele. Era o aglomerație imensă, toată lumea disperată să obțină ajutoarele vitale”, spune el. Atmosfera a fost una tensionată încă de la început, dar nimic nu prevestea haosul ce avea să urmeze.
În timp ce oamenii se aliniau pentru distribuția de provizii, focul a izbucnit pe neașteptate. Ahmed își amintește cum mulțimea a intrat în panică, o mare de oameni alergând să se adăpostească.
Controversele cresc
Evenimentele petrecute la punctul de distribuție au stârnit reacții și discuții aprinse. Oficialii WFP au condamnat violența și au cerut explicații. „Distribuirea ajutoarelor umanitare ar trebui să fie o operațiune pașnică și sigură pentru toți cei implicați”, declara un purtător de cuvânt al WFP.
De cealaltă parte, armata israeliană a respins acuzațiile, susținând că nu a deschis focul asupra civililor și că trupele lor nu ar proceda niciodată astfel. Disputa asupra incidentului adâncește diviziunile deja existente și ridică semne de întrebare asupra securității în regiune.
Reacția internațională
Comunitatea internațională privește cu îngrijorare aceste incidente și face apel la calm. Organizațiile de apărare a drepturilor omului și liderii mondiali cer investigarea detaliată a celor întâmplate și găsirea unor soluții care să asigure protecția civililor.
O scară a suferinței
Ahmed, profund afectat de cele trăite, spune că nu dorește să se mai întoarcă acolo. „Am vrut numai să iau câteva provizii pentru cei de acasă, dar am ajuns să-mi fie teamă pentru viața mea”, mărturisește el.
Situația rămâne tensionată, iar nevoile umanitare în continuă creștere fac din această regiune un punct fierbinte pe harta conflictelor mondiale. În aceste condiții, rolul organizațiilor umanitare devine tot mai crucial, în timp ce apelurile la pace și înțelegere își fac simțită tot mai mult nevoia.
În ciuda negărilor oficiale și a controverselor, cei care sunt dependenți de astfel de convoaie pentru supraviețuire continuă să facă față pericolului zilnic, sub umbra conflictului.