Povestea grandiosului proiect al Catedralei Naționale: Moștenire spirituală și cotroversă publică

Pe 26 octombrie 2025, Bucureștiul devine gazda unui moment istoric, fiind locul unde se sfințește Catedrala Națională, un edificiu impresionant al Europei contemporane, cunoscut și ca Catedrala Mântuirii Neamului. Situată pe Dealul Arsenalului, în imediata vecinătate a Palatului Parlamentului, această construcție se remarcă nu doar prin dimensiunile sale impunătoare, dar și prin semnificația sa spirituală profundă.

Dimensiunile impresionante ale Catedralei

Cu o înălțime ajungând la 127 de metri până la vârful crucii de pe turla principală și o lungime de 126 de metri, Catedrala Națională este cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume. Acest lăcaș de cult, având o capacitate de 6.000 de persoane și o suprafață utilă de aproape 37.000 de metri pătrați, se află printre cele mai mari edificii de acest fel de pe glob.

Gândită nu doar ca un lăcaș de cult, ci și ca simbol al libertății religioase și continuității spirituale românești, denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului are origini mai vechi. Reflectând nu o mântuire colectivă, ci izbăvirea poporului român de-a lungul istoriei, intitularea a fost promovată de primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.

Inițiative și amânări istorice

Ideea ridicării unei catedrale reprezentative a prins contur după obținerea independenței statului român, după războiul din 1877-1878. Regele Carol I a fost cel care, după proclamarea României ca Regat, a promovat un proiect de lege pentru construirea unei catedrale în București. Deși legea a fost votată în 1882, proiectul a stagnat ani buni.

După Marea Unire din 1918, Mitropolitul Miron Cristea a reluat inițiativa, alegând amplasamentul lângă Dealul Mitropoliei. Din păcate, constrângerile economice interbelice și conflictele mondiale ulterioare au blocat proiectul.

Controverse și provocări financiare

Proiectul a fost revitalizat în anii 2000, în contextul unor polemici privind investiția uriașă, cu o sumă totală de 270 de milioane de euro. Mulți români au fost sceptici față de finanțarea în mare parte din fonduri publice, în special în perioade de dificultăți economice.

Cu toate acestea, susținătorii consideră catedrala o investiție crucială în patrimoniul cultural și spiritual românesc. Legea din 2007 a stabilit ca fondurile să fie acoperite din bugetul Ministerului Culturii și Cultelor, de autoritățile locale și de Patriarhia Română.

Artă și simbolism în detaliile arhitecturale

Catedrala adăpostește cel mai grandios iconostas din lume și un ansamblu spectaculos de mozaicuri realizate în stil bizantin pe o suprafață de 25.000 mp. Mozaicurile și vitraliile catedralei portretizează scene religioase din Biblia și istoria creștinismului. De asemenea, candelabrele monumentale și clopotele impunătoare contribuie la atmosfera de sacralitate și măreție.

Un spațiu multifuncțional

Pe lângă rolul religios, Catedrala Națională găzduiește un spațiu subteran de mari dimensiuni, dedicat activităților culturale și sociale. Intrarea, străjuită de uși masive de bronz, simbolizează protecția divină și invitația către credință.

Astfel, Catedrala Națională nu este doar un simbol arhitectural, ci o manifestare a tradiției și credinței românești care dăinuie prin generații. Rămâne un reper al identității spirituale și culturale a României, lângă care va continua să se scrie istoria.