Sursa poza: Fanatik

Chiar și într-un stadion unde doar 6,000 de fani au fost prezenți, imnul Petrolului a răsunat cu o forță care a amplificat atmosfera derby-ului cu Rapid București. Galeria giuleșteană a răspuns cu aceleași emoții puternice, intonând imnul alb-vișiniu cu speranța primei victorii pe tărâm prahovean după o perioadă îndelungată.

Pe stadionul Ilie Oană s-au predat două lecții importante. Prima, dureroasă, a scos în evidență conflictul între două galerii ale aceleiași echipe, un spectacol amărui cunoscut de suporterii giuleșteni. A doua lecție, mai optimistă, a arătat cum două galerii adverse pot coexista pe aceeași peluză, dacă există voința necesară.

Reflectând la cronica meciului anterior, concluzia era clară: esențial nu este înfrângerea, ci modul în care este gestionat momentul. Acesta a fost un test crucial înainte de confruntarea cu Petrolul, o echipă amenințată să repete povestea Hermanstadt-ului. Rapid a demonstrat că surprinde în astfel de situații, câștigând un meci în care orgoliul și punctele au cântărit mai mult decât poziția din clasament.

După o primă înfrângere recentă în campionat, o infrângere în prelungiri împotriva sibienilor amenința echilibrul fragil din Giulești. Pentru antrenorul Gâlcă a fost vital să evite o criză iminentă, același tip de derapaj care a afectat Craiova în trecut. Din partea Petrolului, după patru înfrângeri consecutive, salvarea trebuia să vină prin aducerea lui Eugen Neagoe, care spera să-și relanseze cariera după periplul mai puțin impresionant la alte echipe din liga secundă.

Pe teren, linia de început a Rapidului a adus surprize: lipsa căpitanului Dobre fiind remarcabilă. Explicația dată de Gâlcă, privind efortul depus la echipa națională de către Dobre, pare convingătoare și se aliniază cu strategia sa de a domina centrul terenului prin Hromada și Keita. Titularizarea lui Pop în locul lui Dobre a fost o decizie bine acceptată intern, Aioani purtând banderola de căpitan.

Petrolul, condus de Neagoe, a oferit o formare defensivă solidă, dar inofensivă. Strategia sa de aglomerare a apărării a limitat ocaziile de atac ale Rapidului. Totuși, în ciuda acestei abordări conservatoare, singura lor ocazie pe parcursul primei reprize a venit de la incursiunea lui Radu pe flancul drept.

Astfel, Rapidul a reușit să fructifice o lovitură liberă bine plasată, Koljic executând-o inteligent, iar Pașcanu finalizând după ce portarul a respins mingea. Prima repriză s-a încheiat cu echipa giuleșteană în avantaj.

A doua repriză nu a mai oferit spectacol, fotbalul devenind anost și lipsit de acțiune. Schimbările ulterioare ale lui Gâlcă au fost mai degrabă strategice decât spectaculoase, în încercarea de a asigura o victorie tactică. Deși noi nu am reușit să exploatăm spațiile oferite de Petrolul, nici aceștia nu au creat pericol.

În concluzie, Rapidul de astăzi poate fi văzut ca un „over-achiever”, obținând rezultate notabile care depășesc nivelul individual al jucătorilor. Deși performanțele din teren nu au atins încă un nivel de excelență, echipa rămâne lider în clasament. Însă, problema de fond rămâne în ceea ce privește exprimarea pe teren, iar absența lui Borza accentuează și mai mult acest lucru. Cum evoluează lucrurile pe viitor va depinde de abilitatea lui Gâlcă de a maximiza capacitățile echipei și de a depăși provocările tactice.