Sursa poza si informatii: France24

Alegerea Maríei Corina Machado pentru Premiul Nobel pentru Pace ar putea reprezenta un moment de cotitură pentru Venezuela, care alunecă treptat spre autoritarism, și ar putea iniția o schimbare în rândul elitelor. Christopher Sabatini, cercetător senior la Chatham House, ne oferă o analiză sumbră: chiar dacă poate acționa doar ca un gest simbolic, această alegere ar putea capta atenția internațională, încuraja opoziția internă și testa limitele regimului dur al Venezuelei.

Sub conducerea lui Hugo Chávez și Nicolás Maduro, instituțiile democratice ale țării au fost epuizate treptat. Politizarea radicală a organelor judiciare și electorale, utilizarea forțelor de securitate și a milițiilor ca arme politice, precum și criza umanitară îndelung neglijată care a dus la strămutarea milioanelor de cetățeni, toate au contribuit la această situație tragică.

Criza politică a început în anul precedent, când Machado a fost înlăturată forțat înainte de alegerile din iulie 2024, alegeri contestate puternic. Cu toate acestea, Sabatini avertizează că Venezuela nu poate fi comparată cu o națiune din Blocul Estic. Semnalele externe, precum desfășurările navale ale SUA, sancțiunile și mustrările diplomatice, riscă să întărească răspunsul regimului și să adâncească criza mai degrabă decât să conducă la reforme democratice.

Instituții Democratice Sub Amenințare

Aspectul cel mai îngrijorător al regimului Maduro este declinul constant al instituțiilor democratice. Sub conducerea sa și a predecesorului său, orice iluzie de justiție sau proces electoral liber a fost practic eliminată. Prin infiltrarea în sistemul judiciar și electoral, regimul a asigurat un teren de joacă dezechilibrat care favorizează doar consolidarea puterii sale.

Miltenarizarea și Criza Umanitară

Utilizarea forțelor de securitate pentru a suprima opoziția nu este doar o strategie, ci o componentă centrală în menținerea autorității. Paradoxal, în timp ce mijloacele de represiune sunt întărite, criza umanitară a fost neglijată, lăsând milioane de venezueleni să se confrunte cu lipsuri severe. Aceasta a generat o migrație în masă, marcând un punct critic în criza umană.

Internaționalizare prin Simbolism

Deși premierea lui María Corina Machado ar putea părea un simplu gest simbolic la suprafață, implicațiile sale pot răscoli marea stagnare a Venezuelei. Recunoașterea internațională ar putea insufla curaj opoziției și ar putea atrage atenția asupra atrocităților comise de regim. Totuși, acest pas este un dans pe o sârmă subțire, riscând să provoace regimul să adopte măsuri și mai represive.

Analogie și Avertisment

În pofida paralelelor aparente cu țările Blocului Estic, avertismentul lui Sabatini este cât se poate de clar: Venezuela nu poate fi tratată în aceeași manieră. În loc de transformare, măsurile de presiune externă ar putea foarte bine să ducă la o consolidare a regimului lui Maduro, mai degrabă decât la democratizare. Într-o lume în care semnele de intervenție devin tot mai frecvente, rezultatele ar putea fi contraintuitive.

María Corina Machado devine, astfel, un simbol al speranței și curajului pentru un viitor democratic al Venezuelei, însă drumul rămâne încetinit și presărat de obstacole, necesitând o strategie subtilă și bine calibrată. Este clar că orice mișcare are potențialul de a schimba echilibrul precar din Venezuela, iar comunitatea internațională trebuie să navigheze cu atenție în aceste ape tulburi.