Deși sistemele de asistență pentru șoferi cu automatizare parțială pot preveni cu siguranță coliziunile, acestea nu sunt încă gata pentru utilizarea pe scară largă. Un studiu recent a analizat peste 37.000 de coliziuni auto și a descoperit că oamenii au mai puține șanse să se ciocnească în viraje sau în condiții de lumină redusă, în comparație cu tehnologia automatizată. Iar cifrele nu sunt deloc apropiate.

Cercetarea, publicată recent în Nature Communications, a constatat că vehiculele care utilizau sisteme automatizate au avut de cinci ori mai multe accidente în timpul răsăritului sau apusului de soare. În viraje, raportul a fost de două ori mai mare în comparație cu vehiculele conduse de oameni. Aproximativ 35.000 de accidente implicând șoferi umani și 2.100 cu sisteme automatizate active stau la baza acestor date.

În ceea ce privește situațiile cu lumină redusă, studiul evidențiază limitările camerelor și senzorilor și incapacitatea lor de a se adapta la condiții. De exemplu, umbrele dimineața devreme sau seara târziu ar putea fi interpretate greșit ca obiecte. Chiar și fluctuațiile de lumină pot fi problematice, creând haos în algoritmi și generând confuzie în sistem. Pe de altă parte, obiectele aflate în umbră este posibil să nu fie deloc detectate. Acest lucru este susținut de testele de coliziune care arată în mod consecvent că vehiculele frânează târziu sau nu reușesc deloc să se oprească pentru pietonii sau animalele simulați.

În ceea ce privește virajele, conștientizarea situațională este menționată ca fiind un potențial punct vulnerabil pentru sistemele automatizate actuale. Senzorii și camerele s-ar putea să nu detecteze toate obstacolele dintr-o locație dinamică precum o intersecție, dar problema merge dincolo de asta. Studiul arată că sistemele actuale "văd" în general zona relativ apropiată de vehicul. În timp ce un om ar putea vedea un banc de ceață grea la o jumătate de milă distanță și ar lua măsuri de precauție, o mașină sub control autonom ar continua pur și simplu să meargă înainte.

Există dovezi care susțin această idee. Examinând acțiunile întreprinse înainte de o coliziune, cele mai multe vehicule sub control autonom mergeau drept și cu viteză constantă înainte de a fi implementate manevrele de urgență. Mașinile conduse de oameni au prezentat mai multe cazuri de încetinire și schimbare a benzii înainte de impact.

Studiul ia în considerare o multitudine de variabile pentru a ajunge la aceste concluzii, dar concluzia este clară. Sistemele de asistență pentru șoferi, așa cum sunt ele acum, sunt exact asta - asistențe. Automatizarea funcționează bine pe linie dreaptă, dar trebuie colectate și studiate considerabil mai multe date înainte ca conducerea adevărată fără mâini/fără ochi de nivel 4 să poată deveni o realitate.

Capacitatea oamenilor de a conduce mai bine decât tehnologia automatizată în condiții dificile precum lumina redusă sau viraje strânse poate fi atribuită mai multor factori. În primul rând, creierul uman are o capacitate remarcabilă de a procesa informații complexe din mediul înconjurător și de a integra multiple surse de intrări senzoriale. Acesta poate detecta modele, anticipa potențiale pericole și lua decizii rapide bazate pe experiență și judecată.

În schimb, sistemele automatizate depind în mare măsură de senzori și algoritmi care pot fi limitate în anumite situații. De exemplu, fluctuațiile de lumină sau umbrele pot crea confuzie pentru camerele și senzorii vehiculelor, ducând la interpretări eronate ale obstacolelor sau chiar la nedetectarea lor.

Un alt avantaj al conducerii umane este conștientizarea situațională superioară și capacitatea de a anticipa potențialele pericole. Oamenii pot observa indicii subtile din mediul înconjurător, cum ar fi o bancă de ceață la distanță sau un animal ascuns în vegetație, și pot lua măsuri preventive în consecință. Sistemele automatizate, pe de altă parte, sunt adesea limitate la o rază de acțiune relativ mică și pot avea dificultăți în a detecta și răspunde la astfel de situații înainte ca acestea să devină iminente.

În plus, oamenii au capacitatea de a se adapta rapid la circumstanțe schimbătoare și de a învăța din experiențe anterioare. Această flexibilitate cognitivă le permite să facă ajustări pe loc și să îmbunătățească abilitățile de conducere în timp. Sistemele automatizate, deși pot fi actualizate cu noi date și algoritmi, pot avea dificultăți în a face față situațiilor neprevăzute sau a se adapta la condiții în schimbare rapidă.

Cu toate acestea, este important să recunoaștem că studiul are anumite limitări. De exemplu, datele au fost colectate în principal din accidente care au avut loc în Statele Unite, ceea ce ar putea afecta generalizarea rezultatelor în alte regiuni sau țări. În plus, tehnologia de conducere automatizată evoluează rapid, iar sistemele viitoare ar putea depăși unele dintre limitările actuale.

Pentru a îmbunătăți performanța sistemelor de conducere automatizată în condiții dificile, cercetătorii și inginerii trebuie să se concentreze pe îmbunătățirea capacităților de detectare și recunoaștere a obstacolelor, precum și pe îmbunătățirea algoritmilor de luare a deciziilor. Integrarea unor tehnici de inteligență artificială avansate, cum ar fi învățarea profundă și rețelele neuronale, ar putea ajuta la creșterea gradului de conștientizare situațională și a capacității de anticipare a potențialelor pericole.

În plus, o abordare hibridă care combină punctele forte ale conducerii umane și automatizate ar putea fi calea de urmat. Prin colaborarea strânsă între șoferi și sisteme automatizate, se pot compensa reciproc limitările și se pot maximiza avantajele fiecăruia. Această abordare ar putea implica, de exemplu, ca sistemele automatizate să preia sarcinile de rutină, în timp ce șoferii umani să rămână implicați în situații complexe sau neprevăzute.

Pe măsură ce tehnologia de conducere automatizată continuă să evolueze, vor apărea și provocări etice și de reglementare semnificative. Este esențial să se stabilească standarde clare și reglementări adecvate pentru a asigura siguranța publică și pentru a aborda aspecte precum responsabilitatea în caz de accidente sau luarea deciziilor etice în situații dificile.

În sfârșit, acceptarea pe scară largă a tehnologiei de conducere automatizată va depinde și de educarea publicului și de construirea încrederii în aceste sisteme. Prin furnizarea de informații precise și transparente cu privire la capabilitățile și limitările acestor sisteme, oamenii vor putea lua decizii informate și vor fi mai dispuși să adopte această tehnologie atunci când va fi pregătită pentru implementare generalizată.

Studiul recent publicat în Nature Communications arată că, deși sistemele de asistență pentru șoferi cu automatizare parțială pot fi utile, acestea nu sunt încă pregătite pentru a înlocui complet conducerea umană în condiții dificile precum lumina redusă sau viraje strânse. Capacitatea remarcabilă a creierului uman de a procesa informații complexe, de a avea conștientizare situațională și de a anticipa potențialele pericole îi oferă un avantaj semnificativ față de tehnologia actuală.

Cu toate acestea, tehnologia de conducere automatizată evoluează rapid, iar îmbunătățirile viitoare ar putea depăși unele dintre limitările actuale. O abordare hibridă care combină punctele forte ale conducerii umane și automatizate, împreună cu reglementări adecvate și educarea publicului, ar putea fi calea de urmat pentru a asigura o tranziție sigură și eficientă către vehiculele complet autonome.