Planul Marshall – 78 de ani
Sursa poza: Ziaristi
La 5 iunie 1947, un eveniment important avea loc la Universitatea Harvard: Generalul George G. Marshall, pe atunci Secretar de Stat american, anunța un plan ambițios de refacere economică a Europei zguduite de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. În 2024, se împlinesc 78 de ani de la această decizie istorică, cunoscută sub numele de Planul Marshall, o inițiativă revoluționară care continuă să fie un exemplu studiat în universități din întreaga lume. Deși a fost adesea denumit un plan de reconstrucție postbelică, impactul său a fost mult mai profund.
Originile Planului Marshall
În esență, Planul Marshall a rezultat din preocupările Statelor Unite legate de refuzul Uniunii Sovietice de a sprijini organismele financiare internaționale precum Banca Mondială și FMI, constituite în acord cu Dumbarton Oaks și Bretton Woods. În lumina acestor tensiuni, ambasadorul american la Moscova a cerut unei tinere speranțe diplomatice, George F. Kennan, să întocmească o analiză detaliată. Acest document, denumit "Telegrama cea Lungă", expediază la 22 februarie 1946 și evidențiază perspectivele sovietice: neîncredere și ostilitate față de Occident, cu un angajament ferm împotriva capitalismului.
Diferențele dintre Planul Marshall și PNRR
Mai recent, Planurile Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR) au fost comparate cu Planul Marshall, însă există diferențe notabile. În perioada anilor 1940, statele Europei de Vest au participat la Conferința de la Paris din 19 iunie 1947 și au acceptat ajutorul, în timp ce țările din Blocul de Est, sub influența Moscovei, l-au respins fără ceremonie. Spre deosebire de planurile moderne care implică proiecte și finanțări directe, planul postbelic american a adus investiții fizice și nu bani direcți, contribuind la reconstruirea economică prin dezvoltarea facilităților industriale.
Un plan unic de relansare economică
Planul Marshall a subliniat rolul investițiilor directe din SUA pentru revitalizarea Europeană. Fabricile reconstruite sau nou create, incluzând industriile grea, militară și ușoară, au fost finanțate și administrate de americani. Profiturile realizate au acoperit investițiile inițiale, fabricile urmând să fie transferate la controlul guvernelor locale o dată ce datoria era stinsă. Această strategie inteligentă a stabilit o piață de desfacere sigură și a determinat o prosperitate de lungă durată.
Un pilon cheie al succesului acestui plan a fost stabilirea unui curs de schimb valutar avantajos între dolar și monedele europene pre-război. Acest factor a jucat un rol vital, susținând redresarea economică în ciuda inflației încăpățânate și a stabilității monetare precare post-război. Astfel, Planul Marshall a facilită revenirea și prosperitatea economiilor vest-europene, pe fondul unui pragmatism și liderism economic american.
În concluzie, Planul Marshall nu a fost doar un simplu stimulent economic, ci una dintre cele mai inovatoare strategii postbelice, continuând să inspire inițiative economice globale și astăzi. Într-o lume încă marcată de răspândirea conflictelor și crizelor economice, lecțiile învățate din succesul său rămân o sursă valoroasă de inspirație.
