Sursa poza: Fanatik

La pauza meciului intens dintre Dinamo și CFR Cluj, care a încheiat runda a șasea a play-off-ului, reporterul Alin Grigore a avut onoarea să discute cu doi fani dinamoviști deosebiți. Povestea lor, cu un puternic impact emoțional, reprezintă un testament al devotamentului unei familii pentru echipa lor de suflet. Cu un banner impresionant care afișa doi câini roșii și mesajul „Câine 1628 Roșu”, cei doi fani și-au exprimat cu mândrie pasiunea: este vorba de tatăl Roșu Adrian și fiul său, Luca.

Adrian Roșu, capul familiei, vorbește cu mândrie despre numele lor, o marcă a pasiunii pentru echipă: „În primul rând, pe noi ne cheamă Roșu, numele de familie. Tatăl meu, Roșu Ștefan, jos, acolo, 1947. Eu, Roșu Adrian, 1977, și, fiul meu, Roșu Luca, cel mai tânăr abonat al lui Dinamo. Are abonament în Peluza PCH.”

Dinamoviști cu Sânge Roșu

De fiecare dată când îi întreabă cineva de când susțin echipa Dinamo, răspunsul este la fel de ferm, atât pentru tată cât și pentru fiu. Adrian mărturisește: „Eu, de când mă știu, și el de când s-a născut. Cu ADN-ul în sânge și cu numele, care i se și potrivește. Câine și Roșu, numele de familie.”

Este clar că valoarea lor pentru Dinamo nu este doar o simplă pasiune, ci face parte din moștenirea pe care o lasă din generație în generație. Cu toate că Luca nu a apucat să trăiască succesul echipei din perioada de glorie, Adrian îi oferă speranța unui viitor promițător: „Eu am prins și vremuri bune și vremuri rele. Dar, cu siguranță, dacă nu la anul, peste doi ani, vom trăi clipe frumoase alături de Dinamo.”

Visând la Viitor

Dinamo nu a mai câștigat un titlu de campioană din 2007, iar pentru Luca, momentul în care Dinamo va reedita acele succese devine o așteptare plină de nerăbdare. Cu toate acestea, în timp ce privesc cum rivalele lor acumulează trofee, rămân optimiști. Adrian își amintește cu afecțiune momentele când stadionul vibra de bucurie: „Avem speranțe mari. Chiar dacă nu e stadionul gata, așteptăm stadionul. Când va fi stadionul gata, deja avem un titlu.”

Fiecare meci este un prilej de celebrare a loialității lor, până și Luca are emoții confuze: „Sincer să fiu, sunt puțin gelos, dar țin cu Dinamo, n-am ce să fac”.

Dinastia Roșu nu este doar o poveste despre un fanatism pur al unei singure familii, ci un simbol al speranței nepieritoare pe care o partajează toți dinamoviștii. Ei știu că, indiferent de provocări și obstacole, fercirea pe care o simt alături de echipă este nemăsurată.

Așteptând o Nouă Epocă

Cu stadionul care urmează să fie finalizat și o promisiune de redresare, toată suflarea dinamovistă visează la un viitor strălucit. „Sper să fie un viitor strălucit. În momentul de față, cam greu”, mărturisește Luca. Dar este clar că, pentru dinamoviștii din Roșu, visul nu se termină aici, iar speranța nu dispare niciodată.

Povestea lor este un exemplu că devotamentul adevărat și pasiunea pentru echipa de suflet pot trece testul timpului. Roșu este mai mult decât un simplu nume de familie – este un semn distinctiv al acelor care cred cu adevărat în echipa lor, indiferent de vremuri. În inima lor, Dinamo va străluci întotdeauna în roșu aprins.