Timpul poate șterge urmele unei experiențe, dar nu și amintirile dureroase pe care le lasă. Așa se întâmplă și în cazul lui Ovidiu Ohanesian, jurnalistul care, alături de colegii săi, s-a confruntat cu momente de coșmar după ce a fost răpit în Irak. A trecut deja un timp considerabil, două decenii mai exact, dar relatările sale încă emană o intensitate aparte care reușește să captiveze și să emoționeze cititorii.
Ovidiu Ohanesian și-a deschis sufletul și a făcut dezvăluiri senzaționale despre perioada în care a fost ținut captiv. Însă, pragul captivitații nu începe odată cu răpirea în sine. Pentru Ohanesian, aceasta a fost precedată de o neliniște profundă, o presimțire intuitivă că urmează să se întâmple ceva cutremurător.
Coșmarul trăit de jurnalist
Amintirile lui Ovidiu sunt vii și acum, după 20 de ani. Peisajul de nisip și frică din Irak îi este întipărit în minte ca un tatuaj spiritual dureros. În ciuda atmosferii tensionate care domnea peste tot în jurul său, se întorcea de fiecare dată la munca sa de jurnalist cu o determinare de neclintit. Era ferm convins că povestea pe care o documenta în acele vremuri era esențială și trebuia relatată lumii, chiar dacă simțea pericolul pulsând în aer.
Presimțiri premonitorii
Ovidiu a vorbit despre o senzație stranie care nu i-a dat pace înainte de a călători în Irak. Această presentiment capricios și nevăzut l-a bântuit cu câteva săptămâni înainte de plecare, dar spiritul său jurnalistic, alimentat de curiozitate și sete de adevăr, l-a împins să ignore această voce interioară.
În retrospectivă, această presimțire pare să fi fost o formă de avertisment instinctual, care ar fi putut preveni o dramă. Totuși, în ciuda oricăror presentiment, hotărârea de a naviga prin pericol pentru a scoate la lumină adevăruri importante a fost mai puternică.
Despre curaj și supraviețuire
În acel infern irakian, capacitatea de a păstra o mentalitate pozitivă și de a găsi forța interioară de a rezista au fost esențiale pentru supraviețuire. Ovidiu Ohanesian își amintește cum a căutat să-și păstreze mintea limpede și să nu-și piardă speranța în fața captivittății. De asemenea, suportul și solidaritatea dintre cei trei jurnaliști români a jucat un rol crucial în rezistența lor psihică și fizică pe parcursul acelei perioade terifiante.
Mesajul lui Ovidiu pentru viitor
În prezent, Ovidiu Ohanesian continuă să împărtășească experiențele sale din acea perioadă cu un scop: educarea și conștientizarea tinerilor jurnaliști asupra pericolelor profesiei, dar mai ales asupra importanței de a nu renunța niciodată la adevăr. Experiența sa oferă o lecție despre curajul de a confrunta necunoscutul și de a persista în căutarea adevărului, indiferent de prețul personal.
Ovidiu Ohanesian stă astăzi ca un monument de curaj și tenacitate, amintind tuturor că, deși lumea presei poate fi plină de riscuri, spiritul uman este îndeajuns de puternic pentru a depăși cele mai sumbre încercări. Această lecție de supraviețuire rămâne un exemplu etern, rezonând cu fiecare generație de jurnaliști și nu numai. În ciuda încercărilor prin care a trecut, Ovidiu nu a renunțat la misiunea sa de a face diferența prin cuvinte, inspirând pe oricine ascultă povestea sa să îmbrățișeze adevărul cu aceeași pasiune și curaj.
