Sursa poza: ExpressPress

Ziua T - sau Ziua Taxelor - stă să vină, sau poate nu. Într-un peisaj politic al schimbărilor bruște, președintele Donald Trump ne ține în suspans, oscilând zilnic cu privire la impunerea sau întârzierea tarifelor, scrie analistul economic Rana Foroohar de la CNN într-o opinie pentru Financial Times. Însă, presupunând că aceste tarife reciproce vor intra în vigoare, poate că ar merita să explorăm strategia lui Trump dincolo de teoremele economice clasice.

Realpolitika tarifelor: De la economie la securitate

Economiștii, cu ochii pe posibilele efecte inflaționiste ale tarifelor, își fac griji. Totuși, pentru Trump, teoria economică nu este motivul principal din spatele acțiunilor sale. Cu privire la majorările de tarife față de China între 2018 și 2019, administrația Trump a observat un efect inflaționist minim. Conform lui Stephen Miran, președintele Consiliului Consilierilor Economici al președintelui, efectele macroeconomice negative au fost neutralizate de o creștere proporțională a dolarului.

Pentru a înțelege strategia actuală a Americii, este esențial să trecem de perspectiva economică obișnuită și să privim prin lentila realpolitikii lui Trump. Aceasta presupune o abordare pragmatică, realizată prin accentuarea puterii și securității naționale.

Redistribuirea poverii economice globale

O primă regulă a realpolitikii lui Trump este modificarea modalității de împărțire a poverii între SUA și restul lumii. SUA își doresc ca tarifele impuse asupra lor, care în prezent sunt de aproximativ 3%, să fie echitabil redistribuite, mai ales în comparație cu cele practicate de Europa (5%) și China (10%). Obiectivul este simplu: realinierea acestor medii ar fi considerată o victorie atât de Trump, cât și de o mare parte dintre americani.

China, amenințare geostrategică majoră

A doua regulă a acestei abordări constă în privirea Chinei ca pe o amenințare geostrategică critică pentru SUA. Trump consideră că trebuie contracarată prin toate mijloacele, fie că este vorba despre tarife sau decuplarea economiilor în sectoare vitale cum ar fi tehnologia și resursele energetice. Prioritatea este o rețea globală de producție și consum sigură și independentă de influențele chineze.

În această privință, SUA încearcă să reducă dependențele comerciale, chiar și față de aliați tradiționali precum Europa, din cauza relațiilor lor economice strânse cu China.

Rolul dolarului în strategia globală a SUA

Ultima regulă esențială a realpolitikii tarifare a administrației Trump vizează consolidarea rolului strategic al dolarului american. Vremurile când dolarul era perceput doar ca un "privilegiu exorbitant" îl forțează acum pe Trump să-l vadă ca pe o povară economică strategică. Un posibil acord, similar celui al Acordului Plaza din anii '80, vizează slăbirea intenționată a dolarului pentru a crește competitivitatea exporturilor americane și a facilita reindustrializarea.

În timp ce economia mondială ar putea fi perturbată, Trump ar putea asuma aceste riscuri, știind că nu mai candidează și preferând să se concentreze pe propria moștenire politică. Unul dintre scopurile lui de anvergură ar putea fi renunțarea la paradigma Bretton Woods, ceea ce ar semnifica o schimbare notabilă în istoria economică mondială.

Concluzie

Strategia tarifară a lui Donald Trump merge mult dincolo de economie și amenință să redefinească raporturile de putere globală, întărind securitatea națională a SUA. În acest joc complex de realpolitik, valorile tradiționale economice sunt reconfigurate pentru a servi unor interese geopolitice mai largi. Tarifele devin, astfel, întrumente de forță într-o lume în continuă schimbare. Decizia finală de a implementa sau nu aceste tarife rămâne să fie văzută, dar ideile din spatele lor sunt deja clar articulate.