Sursa poza: France24

Negocierile de pace de la Ankara sunt într-o situație de impas, după ce președintele rus Vladimir Putin și-a exprimat reticența de a participa la discuțiile directe cu Ucraina. Deși Moscova privește aceste discuții ca pe o "continuare" a negocierilor eșuate din 2022, odată cu debutul invaziei sale, șeful delegației ruse, Vladimir Medinsky, a subliniat că echipa Kremlinului dispune de „competențele necesare” pentru negocieri. În cadrul unei analize detaliate, Genie Godula, de la FRANCE 24, îl întâmpină pe Peter Zalmayev, Directorul Inițiativei pentru Democrație Eurasiatică, pentru a diseca situația în curs.

Reluctanța Kremlinului la negocieri directe

În ciuda eforturilor internaționale de a restabili dialogul, poziția inflexibilă a Rusiei semnalează o rezistență continuă față de concesii. Putin pare să evite cu vehemență orice formă de dialog direct cu Kievul, situație care lasă conflictul în blocaj. O astfel de atitudine este justificată de Moscova prin prisma circumstanțelor anterioare în care discuțiile nu au dat roade, susținând că nu s-a făcut niciun progres concret.

Poziția și prioritățile Ucrainei

În tabăra opusă, Ucraina nu doar că își dorește ca aceste negocieri să aibă loc, dar caută și să trimită un semnal politic important către fostul președinte american, Donald Trump. Prin această mișcare, Kievul își propune să mențină SUA angajată în discuțiile internaționale privind conflictul din Europa de Est, asigurându-se că sprijinul american rămâne ferm, indiferent de personalitățile politice care își fac simțită prezența.

Analiză și perspective

Invitatul Genie Godula, Peter Zalmayev, subliniază că regimul de la Moscova a fost în defensivă din cauza presiunilor internaționale puternice. Potrivit acestuia, este esențial ca Ucraina să gestioneze cu atenție relația cu SUA și aliații săi, pentru a maximiza șansele unui sprijin militar și diplomatic continuu.

Zalmayev observă că, deși există speranțe că negocierile ar putea deschide noi căi de comunicare, succesul depinde mult de negocieri calculate și de presiuni externe consistente. De asemenea, el sugerează că orice semnal trimis către figura lui Trump trebuie să fie unul de unitate și determinare, pentru a atrage un angajament mai mare al SUA în procesul de pace.

Concluzii

În ciuda dorinței Ucrainei de a avansa soluții diplomatice, refuzul lui Putin de a participa personal sugerează un lung drum înainte pentru pace. Impasul actual ar putea persista dacă nu se găsește o soluție de compromis capabilă să răspundă atât nevoilor strategice rusești, cât și dorinței de securitate a Ucrainei.

Pe măsură ce aceste discuții evoluează, rolul jucat de actorii internaționali, inclusiv SUA, devine crucial, iar felul în care aceste semnale sunt percepute și interpretate de diversele tabere politice va continua să influențeze viitorul regiunii. În acest context complex, inițiativele diplomatice prudente și o conștientizare strategică a puterii simbolice rămân cheile succesului unei eventuale păci durabile.