Sursa poza: ExpressPress

În ciuda intensificării atacurilor aeriene israeliene, Iranul a reușit să își mențină capacitatea de lansare a rachetelor balistice, datorită unei strategii bine gândite, bazate pe apărare avansată și rețele subterane. Conform evaluărilor realizate de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF), Iranul și-a început campania curentă cu aproximativ 2.000 de rachete balistice, care reprezintă o amenințare semnificativă pentru statele vecine. Doctrina militară a Iranului se concentrează, de mai bine de două decenii, pe trei piloni principali: dezvoltarea unei industrii de apărare interne puternice capabile să imite și să îmbunătățească tehnologiile externe, crearea unor capacități de producție independente și fabricarea în serie a unei game variate de rachete și sisteme de lansare.

Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și armata iraniană au direcționat resurse considerabile spre construirea unui arsenal care să nu poată fi anihilat printr-un atac singular sau o campanie limitată.

Fortificarea rezilienței militare a Iranului

În urma unei observații riguroase asupra capacităților IDF și ale Forțelor Aeriene Israeliene (IAF), Teheranul a decis să prioritizeze supraviețuirea militară. Aceasta s-a materializat prin creșterea rezervelor de armament, extinderea flotelor de drone și a platformelor de lansare a rachetelor. În acest context, Iranul a implementat multiple sisteme de apărare aeriană, incluzând platforme produse local, tehnologii asiatice și binecunoscutele baterii rusești S-300, menite să formeze un scut protector.

Iranul a adoptat trei tipuri de sisteme de lansare a rachetelor balistice: fixe, mobile și subterane. Lansatoarele fixe, fiind staționare, sunt mai ușor de depistat și de neutralizat prin intermediul imagisticii satelitare. Lansatoarele mobile, montate pe semiremorci camuflate, sunt relocabile frecvent pentru a îngreuna detectarea lor. Adesea, acestea sunt dispersate strategic în zone urbane sau geografic izolate, iar în situații critice sunt distribuite în locuri greu accesibile. Lansatoarele subterane, inspirate de Corea de Nord și rețeaua al-Qaeda, aduc o dimensiune suplimentară oriunde acestea sunt amplasate.

Efortul israelian de a neutraliza arsenalul iranian

Conform informațiilor din domeniul apărării, Iranul se confruntă cu dificultăți în a lansa masive salve de rachete ca și în trecut, din cauza atacurilor concertate asupra liderilor săi militari, depozitelor de muniții și infrastructurii de lansare. Aceste acțiuni perturbă sistemele de comandă și control, însă cei de la IDF urmăresc cu atenție și persistență, operând pentru a identifica și anihila lansatoarele fixe și mobile care mai rămân pe teritoriul iranian.

Pentru a da o lovitură decisivă, IAF trimite periodic avioane cu echipaj uman deasupra unor locații suspicioase, având ca obiectiv identificarea și neutralizarea rapidă a lansatoarelor. Avioanele de luptă sunt menținute în stare de alertă maximă, pregătite să răspundă imediat înainte ca țintele să se mute sau să se mascheze.

Un oficial din domeniul apărării a declarat că două elemente ar putea reduce semnificativ capacitatea iraniană de a lansa rachete: persistența raidurilor aeriene israeliene și epuizarea capacităților operative rămase. În cazul în care o rachetă totuși reușește să fie lansată, aceasta va fi întâmpinată de un sistem robust de apărare aeriană internă.

Confuzia sistemului de comandă iranian

O vulnerabilitate majoră în sistemul militar iranian o constituie centralizarea excesivă a procesului de comandă și control. Potrivit serviciilor de informații israeliene, comandanții pe teren nu au autoritatea de a lansa atacuri de sine stătător în momente de criză. În plus, după eliminarea câtorva oficiali de rang înalt, confuzia a prevalat, întârziind răspunsurile masive necesare.

Trecând de la operațiuni acoperite la atacuri directe, IAF a început să vizeze, unul după altul, siturile de lansare, depozitele și ulterior, industria de apărare iraniană. Oficialii israelieni au exprimat un sentiment de optimism, susținând că rezultatele depășesc așteptările, IAF operând fără restricții majore în spațiul aerian iranian.

Aceste evenimente conturează o imagine complexă a tensiunilor dintre Iran și Israel, reflectând un conflict nu doar de arme, ci de strategii și inteligență militară.