---

Participarea mea împreună cu familia la Big Little Festival a fost o adevărată încântare, o experiență care ne-a lăsat peste noapte cu amintiri prețioase și zâmbete largi. Deși obositoare, a fost o povară plăcută, una de care am uitat rapid datorită momentelor unice trăite acolo. Fetițele mele, critici de temut, nu au avut timp să șoptească vreo plângere, fiind absorbite complet de activitățile care le-au captivat întreaga zi. În timp ce își enumerau fericite realizările, seara le-a prins adormind cu fețele radiind de bucurie.

Mutarea locației festivalului din Râșnov mai aproape de București, la fermecătorul Palat Brâncovenesc din Mogoșoaia, a fost un avantaj uriaș pentru noi. Peisajele nesfârșite, cu pajiști verzi și grădini desprinse parcă din povești, ofereau o atmosferă ce îmbia la liniște și relaxare. Întregul spațiu a fost impecabil organizat în șapte zone tematice, astfel, oricare ar fi fost preferințele copiilor, găseau un loc numai al lor.

Am apreciat extraordinar aerisirea locației: fie că îți doreai să te întinzi pe o pătură sau să te relaxezi într-un puf comod, aglomerația nu era deloc sufocantă. Părinții relaxați se bucurau de timp alături de copii sau trăiau împreună entuziasmul activităților, iar acei părinți care purtau ținute la dublu cu cei mici erau o priveliște deosebit de plăcută.

Pentru cei dornici de aventură, zona de la intrarea pe pajiște era un tărâm al jocurilor și al distracției: tobogane gonflabile de toate mărimile, carusele strălucitoare și trenulețe care atrăgeau cu veselie cei mai mici participanți. Cu toate acestea, fetele mele s-au îndrăgostit de partea creativă a festivalului. Își petreceau timpul la atelierele de pictură cu nisip, cu atenție lipind fire colorate, și se întreceau creând forme de plastilină pe care le-am adus acasă să le admire toți vizitatorii noștri.

La atelierul de lumânări, și-au ales cu entuziasm nuanțele favorite și s-au bucurat transformând ceara lichidă în superbe opere de artă parfumate. Atmosfera a prins viață la mini-discoteca de copii, unde s-au avântat într-un dans dezlănțuit printre după-amiaza înnourată de bule de spumă și ecouri de chicote. Vero Căliman, cu energia ei debordantă, a adus zâmbete pe chipurile tuturor, transformând publicul într-o comunitate veselă și unită prin dans.

Un punct esențial al acestui festival a fost, fără îndoială, „copacul cu dorințe”. Aici, copiii scriau dorințele pe hârtii colorate și le legau pe ramurile copacului, transformându-l într-un adevărat spectacol de culori și vise. Priveam cu plăcere cum se formau la vârfuri degetele lor mici, pline de entuziasm și speranță.

Seara, noi toți ne-am bucurat de concertul lui Gabriel Basco și al Iulianei Beregoi, captivați de energia transmisă de pe scenă. Totuși, adevărata surpriză a fost la concertul lui Smiley. Fiica mea cea mare, așteptând momentul de săptămâni bune, a cântat cu sufletul fiecare vers, iar mezina mea, de numai 3 ani, a sfidat oboseala și a cântat cu bucurie alături de sora ei.

De remarcat a fost și standul Libertatea, o atracție permanentă atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Aici ne-am bucurat de baloane cu fum, cărți și reviste, dar și de ocazia de a trece pe coperțile ziarului, fiind imortalizați în rol de vedete pentru o zi. Fetele mele s-au trezit cu plăcere să-și vadă zâmbetul pe pagina „propriei” reviste, un moment memorabil.

Mascotele festivalului, vesele și colorate, se plimbau agale printre vizitatori, aducând cu ele râsete și bucurie pură. Implicarea organizatorilor, cu atitudinea lor prietenoasă și entuziastă, a contribuit semnificativ la atmosfera plăcută și primitoare a festivalului.

Însă nu au lipsit și câteva provocări. Gestionarea parcării a fost o încercare, numărul mare de mașini depășind capacitatea locurilor disponibile. Nimeni nu știa că drumul cu trenul până la Mogoșoaia durează doar zece minute sau că intrarea prin parc era extrem de accesibilă. Cu toate acestea, toți, inclusiv organizatorii, am fost luați prin surprindere de agitația neașteptată.

Am avut parte și de câteva nemulțumiri: prețul ridicat al apei și punctele de hidratare insuficiente. Totuși, anticipând acest lucru, am avut sticlele noastre de apă, suficiente pentru a ne menține prospătura pe întreaga zi. Nu au fost permise spray-urile de anti-țânțari, dar ne-am adaptat la situație cu pantaloni lungi pentru serile târzii. Oferta de mâncare nu a fost pe placul tuturor, însă gusturile mofturoase ale fetelor mele mi-au temperat din critici.

Ultima zi ne-a întâmpinat sub nori întunecați și ploaie, punând capăt joacelor și împiedicându-ne să asistăm la concertul așteptat al lui Theo Rose, singurul regret major al festivalului. Pierzând scena de folk, am înțeles că, în prezența celor mici, prioritățile trebuie ajustate și ne-am regrupat acolo unde zâmbetele fetelor erau cele mai strălucitoare.

La finalul experienței, am întrebat-o pe fiica mea ce i-a plăcut cel mai mult, așteptându-mă să îmi spună despre concertul lui Smiley sau discoteca colorată. S-a uitat la mine și mi-a spus simplu: „Cel mai mult mi-a plăcut că am fost cu tine!”

Așa am realizat că esența Big Little Festival stă tocmai în magia de a fi alături de cei dragi, de a râde, a dansa și a creea amintiri de neuitat.