Sursa poza si informatii: France24

Madagascar se află în fața unui nou capitol de instabilitate politică și incertitudine, un peisaj cunoscut, dacă ne gândim la evenimentele din 2009. La originea acestor tensiuni recente stau protestele conduse de Generația Z, care au izbucnit necontrolat ca urmare a sărăciei persistente, a corupției răspândite, a accesului deficitar la educație și a penuriei cronice de energie electrică și apă. În mijlocul acestor frământări, unitatea de elită a armatei, CAPSAT, a decis să se alăture valului de nemulțumire și a răsturnat guvernul președintelui Andry Rajoelina, primind aplauze din partea tinerilor manifestanți.

În ciuda decretului de dizolvare emis din exil, Parlamentul a hotărât destituirea președintelui, marcând astfel un punct critic al instabilității politice. Colonelul Michael Randrianirina a fost numit de către Înaltul Consiliu Constituțional în funcția de șef de stat interimar. Acesta a promis o perioadă de tranziție cuprinsă între 18 și 24 de luni, menită să aducă stabilitate și să echilibreze scena politică fragilă.

În timp ce tinerii sărbătoresc un aparent câștig al mișcării lor, Lova Tahina Rajaoarinelina, consilier special al fostului președinte Rajoelina, condamnă intervenția militară, pe care o consideră o adevărată lovitură de stat. Ea contestă, de asemenea, presupusa armonie dintre forțele armate și tinerii protestatari, indicând o criză profundă de legitimitate democratică. Această criză este percepută ca o reeditare a evenimentelor care l-au propulsat pe Rajoelina la putere în 2009, atunci când aceeași unitate CAPSAT a susținut o lovitură de stat.

Chiar și după o decadă, Madagascar pare să nu fi depășit complet umbrele trecutului său turbulent. Ceea ce ar fi putut fi o revoltă tânără pentru democratizare și reformă s-a transformat, în ochii unor critici, într-o reeditare a unui scenariu politic dominat de intervenții militare și instabilitate guvernamentală.

Următoarele luni sunt critice pentru înțelegerea direcției politice pe care o va lua Madagascarul. Șeful interimar al statului, colonelul Randrianirina, se confruntă cu provocarea monumentală de a naviga pe apele tulburi ale tranziției guvernamentale. De succesul sau eșecul său va depinde nu doar viitorul lui politic, ci și stabilitatea întregii regiuni.

Reiterarea evenimentelor din 2009 ridică semne de întrebare asupra capacității Madagascarului de a construi instituții democratice reziliente și de a promova o guvernare transparentă și responsabilă. Întrebarea care rămâne în aer este dacă această nouă mișcare este un pas înainte pentru tineretul madagascarian sau doar o altă buclă vicioasă de instabilitate politică.

Cu ochii lumii îndreptați acum către această insulă din Oceanul Indian, comunitatea internațională rămâne vigilentă, pregătită să sprijine un proces democratic viabil și pașnic, care să răspundă dorințelor generației sale cele mai promițătoare.