Sursa poza: Fanatik

Titlul onorific de Gheata de Aur, destinat celui mai prolific marcator din fotbalul european, a fost ținta unor controverse notabile de-a lungul anilor. Unul dintre cele mai discutate cazuri implică performanța lui Rodion Cămătaru, care a iscat o adevărată furtună în fotbalul internațional, dar nu a fost totuși cauza principală pentru care trofeul a suferit o întrerupere între 1992 și 1996.

În cadrul emisiunii „Oldies but Goldies”, Andrei Vochin a evocat perioada tensionată când Cămătaru a fost subiectul unui scandal major. Deși amploarea acestei controverse este semnificativă, adevărata problemă ce a dus la suspendarea temporară a premiului a apărut în 1991, când un alt episod a zguduit scena fotbalistică. Întâmplarea avută loc cu un an înainte, în Cipru, a implicat o contestare din partea Federației de Fotbal cipriote, care a cerut revizuirea golurilor atribuite lui Darko Pančev, câștigătorul de atunci.

Primul scandal legat de Gheata de Aur l-a avut în prim plan pe Rodion Cămătaru. La acea vreme, austriacul Toni Polster părea favoritul cert, cu 39 de goluri înscrise pentru Rapid Viena. În timp ce în Austria sezonul se încheiase, în România mai erau câteva etape de jucat. În acest context, Cămătaru a început să înscrie într-un ritm excepțional, acumulând 22 de goluri în doar șapte meciuri, un ritm care a ridicat suspiciuni.

Performanțele lui Cămătaru din ultimele etape au ridicat semne de întrebare, chiar și în lipsa unui succes împotriva puternicei echipe Steaua. Deși a fost un jucător remarcabil, acest detaliu stârnea discuții aprinse printre criticii competiției. Polster, simțindu-se nedreptățit, a reacționat vehement, refuzând să participe la ceremonia de decernare și contestând validitatea rezultatului. Ulterior, i s-a atribuit și lui o Gheata de Aur pentru a remedia neclaritățile, însă titlul nu i-a fost retras lui Cămătaru, trofeul figurând încă în colecția sa personală.

După episodul din 1987, competiția a continuat, și alți jucători români, precum Mateuț în 1989, și-au trecut numele pe trofeu. În ciuda concursului acerb, nici ceilalți mari fotbaliști români ai vremii, precum Pițurcă și Hagi, nu au reușit să obțină aceleași distincții.

Problemele majore pentru competiție au revenit în 1991, când Darko Pančev, deși recunoscut pentru cele 34 de goluri, a fost contestat de ciprioți, care susțineau că dețin un marcator mai prolific. Investigațiile au scos la iveală că atacantul cipriot avea doar 19 goluri, dar insistența asupra problemelor legate de acuratețea înregistrării contribuțiilor jucătorilor a determinat organizatorii France Football să oprească temporar decernarea trofeului în perioada 1992-1996.

Astfel, povestea Ghetei de Aur reflectă nu doar disputele marilor atacanți, ci și provocările gestionării corectitudinii unor distincții atât de râvnite. Trofeul, simbol al excelenței în fotbal, a fost martorul unor momente tensionate care au modelat istoria acestui sport.