Rusaliile, sau ielele, sunt reprezentări mitologice feminine asociate cu forțele naturii și ciclurile vieții. Aceste ființe misterioase își au rădăcinile în credințele străvechi ale poporului român, fiind întruchipări ale spiritelor rebele ale morților care refuză să se întoarcă în lăcașurile lor subpământene după Paștele Blajinilor.

Conform mitologiei populare, ielele sunt descrise ca fecioare îmbrăcate în alb, umblând în cete de trei, cinci, șapte sau nouă membri - numere fără soț, simbolizând puritatea și misterul. Se spune că ele populează codrii întunecați, văzduhul, câmpiile și apele mari, locuri inaccesibile omului de rând.

Aceste ființe mitologice sunt cunoscute sub diferite denumiri în funcție de regiune:

• Șoimanele
• Măiestrele
• Cele Sfinte
• Frumoasele
• Fetele Câmpului
• Dânsele
• Zânele Potrivit credințelor populare, ielele pot fi "văzute" plutind și fâlfâind prin aer în timpul nopții, pe la fântâni, prin pomi, sub streșinile caselor. Se spune că sunt însoțite de lăutari și uneori întind mese pe iarbă, cântând în cor.

Deși sunt asociate cu frumusețea și misterul naturii, ielele sunt considerate ființe periculoase care pot aduce nenorociri asupra celor care le deranjează sau le nesocotesc. Se credea că ele pedepsesc oamenii răi, pe cei care nu le respectă zilele, dorm noaptea sub pomi sau sub cerul liber, sau ies noaptea la fântână.

Pedepsele lor variază de la reumatisme și maladii neuropsihice până la ridicarea oamenilor în vârtejuri, pocirea și sluțirea lor. Expresii precum "ologit de Rusalii", "luat de Rusalii", "lovit de iele" sau "apucat de iele" reflectă teama și respectul pentru aceste ființe mitologice.

Sărbătoarea Rusaliilor este însoțită de o serie de tradiții și obiceiuri populare menite să împace spiritele și să aducă belșug și noroc.

Pentru a se feri de mânia ielelor, oamenii practicau diverse ritualuri de apărare:

• Purtarea usturoiului și pelinului la brâu și la ureche
• Frecarea cu usturoi pe frunte sau barbă
• Evitarea urcării pe vârfurile dealurilor, unde ielele puteau "să te pocească"
• Nefăcutul niciunei munci în casă sau pe câmp, pentru că "Rusaliile astea sunt sfinte, te pocesc, te înnebunesc"
• Obiceiuri legate de cult morților Rusaliile sunt strâns legate de cultul morților, conform credințelor că în această perioadă sufletele celor trecuți în lumea de dincolo comunică cu lumea celor vii. Pentru a-i împăca, oamenii practicau următoarele obiceiuri:

Sărbătorirea "Moșilor de vară" sau "Moșilor de Oale/Cireșe" în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor, când se făceau pomeni pentru morți. Aceste ritualuri aveau rolul de a stimula belșugul și de a călăuzi sufletele celor adormiți spre lăcașele lor.

Dincolo de mitologia populară, Rusaliile au o semnificație profundă în credința creștină, fiind una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale Bisericii.

Rusaliile, sau Duminica Pogorârii Sfântului Duh, comemorează evenimentul biblic în care Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Sfinților Apostoli, la 50 de zile după Învierea Domnului. Acest moment este considerat actul de naștere al Bisericii Creștine, deoarece în urma predicii Sfântului Petru, aproximativ 3.000 de suflete s-au convertit la creștinism, formând prima comunitate creștină din Ierusalim.

În această zi specială, în bisericile ortodoxe se desfășoară ritualuri semnificative:

• Binecuvântarea ramurilor de nuc și tei, simbolizând limbile de foc care s-au pogorât asupra ucenicilor în ziua Cincizecimii.
• Slujba "Vecerniei plecării genunchilor", un moment de smerenie și rugăciune stăruitoare pentru a fi vrednici de primirea Sfântului Duh.
• Stropirea ramurilor cu agheasmă și împărțirea lor credincioșilor, reprezentând darurile bogate ale Duhului Sfânt. Aceste ritualuri subliniază importanța spirituală a Rusaliilor și reînnoiesc legătura dintre credincioși și învățăturile creștine.

Mitologia românească împrumută elemente semnificative din credințele slave, reflectând legăturile culturale și istorice dintre popoare.

În mitologia slavă, conceptul de "vile" se referă la zâne sau spirite ale pădurii, ființe supranaturale care puteau fi benefice sau periculoase în funcție de atitudinea oamenilor. Pentru a le câștiga bunăvoința, slavii lăsau ofrande precum cununi de spice la seceriș sau fire de grâu netăiate pe câmp.

"Rusalka" este un spirit al apelor în mitologia slavă, adesea înfățișat ca o sirenă care iese primăvara din ape pentru a aduce umiditate culturilor. Inițial văzute ca ființe binefăcătoare, reprezentările lor ca "spirite necurate" au apărut din secolul al XIX-lea. Numele "Rusalka" a inspirat și o operă celebră a compozitorului ceh Antonín Dvořák.

Aceste influențe evidențiază legăturile culturale profunde dintre mitologiile populare ale popoarelor slave și cea românească, reflectând credințele comune legate de forțele naturii și lumea spiritelor.

În tradiția populară românească, Ielele sau Rusaliile sunt văzute ca adversare invizibile ale Călușarilor, o cetă misterioasă de dansatori populari.

Jocul Călușarilor este un colind antic în care Călușul și anturajul său redau prin dans, gesturi, acte ritualice și strigături victoria lor repurtată în lupta cu Rusaliile. Ciocnitul bețelor, zăngănitul armelor de luptă și lovitul pământului cu picioarele simbolizează alungarea și înfrângerea ființelor mitice.

Această luptă mitologică reprezintă lupta eternă dintre bine și rău, dintre forțele naturii binefăcătoare și cele malefice. Victorie Călușarilor asupra Rusaliilor semnifică triumful ordinii și echilibrului asupra haosului și dezastrului adus de ființele mitologice rebele.

Această tradiție ilustrează modul în care mitologia populară încorporează elemente ale luptei cosmice dintre bine și rău, oferind o perspectivă unică asupra modului în care strămoșii noștri înțelegeau lumea și forțele care o guvernează.

Definiții și interpretări ale Rusaliilor în dicționare și lucrări de specialitate Semnificația și importanța Rusaliilor sunt evidențiate în diverse lucrări de referință și dicționare ale limbii române.

Definiția Rusaliilor în Dicționarul limbii românești de August Scriban (1939) Conform dicționarului lui August Scriban, "Rusálii" este definită ca:

"Sărbătoarea pogorîrii Sfîntului Duh (la 50 de zile de la Paște), care ține două zile după calendar, iar la țară trei. [...] Zîne de ape și de păduri care deslănțuiesc furtuni și răpesc copii."

Această definiție acoperă atât semnificația creștină, cât și mitologia populară legată de ființele mitice numite "zâne".

În lucrarea "Spirala sărbătorilor - Rosturi, tâlcuri și deslușiri", Narcisa Știucă oferă o interpretare cuprinzătoare a semnificației Rusaliilor:

"Accentul cade și pe actele rituale și ceremoniale caracteristice cultului morților, întrucât, conform mentalității tradiționale românești, lumile se află în contact, comunică între ele încă de la Joimari. Odată cu sărbătoarea Rusaliilor însă, porțile Raiului și ale Iadului se vor închide la loc, de aceea sufletele călătorilor între AICI și DINCOLO trebuiesc împăcate cu ofrande și călăuzite spre lăcașele lor."

Această perspectivă subliniază legătura profundă dintre Rusalii, cultul morților și credințele legate de trecerea sufletelor între lumea celor vii și cea a morților.

Aceste definiții și interpretări oferă o înțelegere cuprinzătoare a semnificației complexe a Rusaliilor, îmbinând elemente creștine, mitologice și tradiționale într-un tot unitar.

Rusaliile reprezintă o sărbătoare profundă și multistratificată în cultura și tradițiile românești. Ea îmbină elemente creștine fundamentale, precum pogorârea Sfântului Duh și întemeierea Bisericii, cu mitologia populară legată de ființele mitice numite iele sau zâne.

Aceste ființe misterioase sunt văzute atât ca întruchipări ale forțelor naturii, cât și ca spirite rebele ale morților care refuză să se întoarcă în lăcașurile lor subpământene. Ele sunt asociate cu frumusețea și misterul naturii, dar și cu pericolul și nenorocirile aduse asupra celor care le nesocotesc.

Tradițiile și obiceiurile legate de Rusalii reflectă această dualitate, combinând ritualuri de apărare împotriva ielelor cu practici menite să împace sufletele celor trecuți în lumea de dincolo. Jocul Călușarilor, o tradiție unică, simbolizează lupta eternă dintre bine și rău, dintre forțele binefăcătoare și cele malefice ale naturii.

În esență, Rusaliile reprezintă o sărbătoare a renașterii spirituale și a echilibrului cosmic. Ea marchează momentul în care lumea celor vii și cea a morților comunică, iar forțele naturii sunt recunoscute și respectate. Prin ritualurile și tradițiile sale, această sărbătoare ne reamintește importanța armoniei cu natura și a respectului pentru ciclurile vieții și ale universului.