Într-un interviu amplu acordat publicației britanice The Telegraph, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a dezvăluit că statele membre ale Alianței au demarat deja consultări privind posibila creștere a capacității nucleare operaționale. Această mișcare reprezintă un răspuns la amenințările tot mai presante din partea Rusiei și Chinei, care au investit masiv în modernizarea și extinderea propriilor arsenale nucleare.

Potrivit lui Stoltenberg, țările NATO au convenit că transparența privind capacitățile nucleare ale Alianței va fi utilizată ca factor de descurajare. Deși secretarul general a refuzat să ofere detalii operaționale specifice, el a subliniat că discuțiile vizează chestiuni precum numărul exact de focoase nucleare care ar trebui să fie operaționale și câte ar trebui să rămână în depozite.

Stoltenberg a explicat că obiectivul final al NATO rămâne acela de a promova o lume fără arme nucleare. Cu toate acestea, în contextul actual, în care state precum Rusia, China și Coreea de Nord dețin arme nucleare, o lume în care NATO nu ar avea o capacitate nucleară credibilă ar fi una mult mai periculoasă. Prin urmare, menținerea statutului de alianță nucleară este esențială pentru a asigura stabilitatea și securitatea regională și globală.

În cadrul interviului, secretarul general al NATO a atras atenția asupra creșterii semnificative a capacității nucleare a Chinei. Potrivit estimărilor, Beijing ar putea ajunge să dețină până la 1.000 de focoase nucleare până în 2030, ca rezultat al investițiilor masive în armamentul modern, inclusiv în arsenalul său nuclear.

Avertismentele lui Stoltenberg vin în contextul în care, recent, statele membre ale G7 au criticat aspru China și Rusia într-un comunicat care a cerut Beijingului să nu mai furnizeze tehnologie militară Moscovei. Această poziție fermă reflectă îngrijorările crescânde ale comunității internaționale cu privire la acțiunile celor două state și potențialele consecințe asupra securității globale.

Deși numărul exact de arme nucleare operaționale rămâne un secret bine păzit, publicația The Telegraph a oferit unele estimări. Potrivit informațiilor, Marea Britanie ar avea aproximativ 40 de focoase dintr-un total de 225 deja desfășurate, în timp ce SUA ar deține circa jumătate din cele 3.700 de focoase nucleare pe care le controlează.

În calitate de a treia putere nucleară din cadrul NATO, Franța a adoptat o politică separată în ceea ce privește arsenalul său atomic. Paris nu își pune capacitățile nucleare la dispoziția Alianței, preferând să mențină un control suveran asupra acestora.

În contextul războiului din Ucraina, președintele rus Vladimir Putin a amenințat în mod repetat că va folosi arme nucleare. Mai mult, Rusia a desfășurat deja focoase nucleare în Belarus, accentuând tensiunile regionale și globale.

În fața acestor provocări, NATO își reafirmă rolul crucial în menținerea stabilității și securității internaționale. Alianța își propune să transmită un mesaj ferm privind capacitatea sa nucleară, în speranța de a descuraja acțiuni agresive din partea adversarilor și de a promova diplomația și dialogul constructiv.

Decizia țărilor NATO de a crește transparența privind capacitățile nucleare operaționale nu este lipsită de implicații economice și politice semnificative. Această mișcare ar putea duce la o nouă cursă a înarmării nucleare, cu consecințe potențial devastatoare pentru economia globală și relațiile internaționale.

Anunțul lui Stoltenberg a stârnit reacții diverse în rândul comunității internaționale. În timp ce unii aliați și parteneri ai NATO au salutat această decizie ca fiind necesară pentru a descuraja amenințările, alții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la escaladarea tensiunilor și riscurile asociate unei curse a înarmării nucleare.

În ciuda acestor provocări, mulți experți subliniază importanța crucială a diplomației și a dialogului constructiv în gestionarea situației actuale. Doar prin cooperare și înțelegere reciprocă poate fi evitată o escaladare periculoasă a conflictelor și poate fi promovată o lume mai pașnică și mai stabilă.

În concluzie, decizia țărilor NATO de a crește transparența privind capacitățile nucleare operaționale reprezintă un răspuns la amenințările tot mai presante din partea Rusiei și Chinei. Deși motivată de considerente de securitate, această mișcare ridică, de asemenea, semne de întrebare cu privire la implicațiile economice și politice pe termen lung. În timp ce unii o văd ca un factor de descurajare necesar, alții avertizează cu privire la riscurile unei noi curse a înarmării nucleare. În orice caz, diplomația și dialogul constructiv rămân esențiale pentru a promova stabilitatea și securitatea globală.