Sursa poza: ExpressPress

Într-o conferință de presă recentă, președintele american Donald Trump a avut parte de un moment surprinzător și neplăcut când un reporter l-a întrebat despre un acronim nou apărut: TACO, prescurtare de la "Trump Always Chickens Out" sau "Trump dă înapoi întotdeauna". Termenul, creat de un editorialist de la Financial Times, a câștigat popularitate pe Wall Street, fiind folosit pentru a descrie abordarea președintelui cu privire la tarifele vamale.

Surse de la Casa Albă au dezvăluit că până în acel moment, Trump nu auzise despre acest termen, iar întrebarea reporterului l-a luat prin surprindere. Acesta a reacționat iritat, declarând că este "cea mai urâtă întrebare" adresată și a perceput-o ca pe un atac personal, crezând că reporterul îl numea laș.

Această situație a scos la iveală vulnerabilitatea lui Trump la critici și cât de important este pentru el modul în care sunt percepute acțiunile sale de către public și de către echipa sa. Răspunsurile sale în fața presei au arătat că consideră termenul ca fiind un atac direct asupra strategiei sale de negociere în comerț. Potrivit unor surse apropiate, președintele era deranjat nu doar de existența termenului, ci și de faptul că consilierii săi nu i-au raportat apariția și popularizarea semnificativă a acestuia în mediile financiare.

Inițial, expresia TACO a fost lansată de Robert Armstrong, jurnalist la Financial Times, pentru a caracteriza tendința lui Trump de a face concesii sau de a-și retrage amenințările tarifare după ce le-a inițiat cu multă forță. Armstrong a subliniat că aceste oscilații în politicile tarifare au dus la un comportament imprevizibil al piețelor financiare, care scade și apoi recuperează după ce Trump își schimbă deciziile inițiale.

Ciclul descris de TACO a devenit rapid un subiect major de discuție pe Wall Street, fiind folosit în rapoartele analistilor financiari. Această nouă perspectivă asupra politicilor comerciale ale lui Trump a atras chiar și atenția autorului său, Armstrong, care a exprimat critici severe la adresa eficienței economice a acestor măsuri tarifare.

Pe parcursul ultimelor săptămâni, Trump a utilizat frecvent amenințările tarifare ca instrument de presiune politică atât asupra Uniunii Europene, cât și asupra Chinei, arătând o schimbare constantă a abordării sale în funcție de evoluția negocierilor. De la tarife majorate cu 50% până la reduceri sau amânări în schimbul unor concesii diplomatice, conduitea sa s-a dovedit a fi un subiect de intensă analiză.

Derularea acestei povești și impactul termenului TACO asupra echipei și reputației lui Trump servesc drept un exemplu elocvent al complexității mediului informațional și economic actual. Aceste întâmplări evidențiază cum jargonul financiar poate modela percepția publică și poate influența dezbaterile politice în moduri deloc neglijabile.