Sursa poza: romania-insider

Alegerile prezidențiale din România, programate pentru 18 mai, ar putea reprezenta cea mai semnificativă schimbare politică de la prăbușirea comunismului în 1989. Acest eveniment istoric vine cu două posibile scenarii: o reformă politică radicală a partidelor tradiționale, îngreunată de constrângerile economice severe, și ascensiunea entităților politice radicale care amintesc de mișcările de extremă dreaptă din anii 1930, care au condus la instaurarea regimului fascist între 1937-1940 și 1941-1944.

În prima rundă a alegerilor prezidențiale din 4 mai, liderul de extremă dreaptă, George Simion, a obținut un surprinzător procent de 41%, plecând inițial din postura de favorit. Sprijinul său a început însă să scadă, pe măsură ce o parte a electoratului și-a dat seama de planurile izolaționiste ale partidului său, AUR.

Retorica lui George Simion este caracterizată printr-o abordare duală: susține că va fi un lider pro-UE și pro-NATO, evocând o mai mare apropiere de premierul Italiei, Giorgia Meloni, decât de lideri precum Orbán sau Fico, conform unui profil publicat recent de Politico. Totuși, acasă, discursul său include atacuri împotriva presei libere și a partidelor politice, amenințări de represalii împotriva adversarilor și promisiunea de a-l numi pe mentorul său, Călin Georgescu, în funcția de prim-ministru, ceea ce trezește amintiri ale retoricii fasciste.

Simion încă beneficiază de susținerea a aproximativ jumătate din electoratul activ, dezamăgit de regimurile politice corupte care nu au reușit să asigure o tranziție mai echitabilă a țării în raport cu IFIS și UE de-a lungul ultimelor decenii.

Posibilitatea ca Simion să câștige alegerile a alarmat piețele financiare, apropiind datoria țării de categoria „junk”, și i-a îngrijorat pe oficialii de la Bruxelles, care, se pare, sunt deja gata să ia în considerare scenarii radicale, cum ar fi suspendarea fondurilor europene destinate României, în cazul în care statul de drept se deteriorează sub un regim de extremă dreaptă.

George Simion se apropie astfel de obiectivul pe care mentorul său, Călin Georgescu, îl viza încă de anul trecut, când autoritățile române au anulat alegerile prezidențiale, invocând implicarea Rusiei. Deși inițial părea o decizie bazată pe dovezi subțiri, s-a dovedit ulterior ca fiind o mișcare justificată, având în vedere influența persistentă a entităților susținute de Rusia, una care nu a fost curmată la timp de autoritățile române.

Simion, un activist politic de extremă dreaptă și cofondator al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), împreună cu ideologul său, Călin Georgescu, pledează pentru reforme instituționale mai profunde, care susțin transformarea regimului într-o formă de autoritarism de extremă dreaptă fără partide politice, ci conduse de „popor”.

Deși numai cu 30% din Parlament și o posibilă colaborare cu Partidul Social Democrat nereformat (PSD), Simion se va confrunta și cu constrângerile financiare.

De partea cealaltă, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, care nu avea în vedere o candidatură la președinție până la eșuarea alegerilor prezidențiale de anul trecut, urmărește să stabilizeze țara, atât din punct de vedere politic cât și economic. Lupta sa include mai multe opțiuni majoritare în Parlament, dintre care niciuna nu pare viabilă, deoarece toate partidele politice convenționale (social-democrați, liberali și reformiștii din USR) se confruntă cu crize interne profunde.

Chiar dacă președintele nu ar trebui să aibă un rol activ în administrarea țării, Nicușor Dan va trebui să se implice în soluționarea dezechilibrelor bugetare majore.

Nicușor Dan, actualul primar al capitalei și candidat independent la președinție, s-a afirmat ca lider neoficial al opoziției democratice anul trecut, după ce și-a obținut al doilea mandat la conducerea Primăriei București. Cu o carieră în matematică, a dezvoltat un ONG pentru protejarea orașului împotriva urbanizării necontrolate, care ulterior s-a transformat într-un vehicul politic. Când Uniunea Salvați România a ales să se pronunțe pe subiecte fierbinți legate de gen în 2017, Dan a decis să se retragă, argumentând că nu acesta este rolul unui partid politic.

Revenind pe scena politică ca independent, Dan a fost ales de două ori la Primăria Bucureștiului, reușind să formeze o majoritate din partide convenționale cu orientări politice diverse.