Regizorul Radu Afrim a fost recent invitat în emisiunea "Întrebarea Mesei Rotunde" de la Acasă TV, unde a făcut dezvăluiri inedite despre cariera sa și viziunea sa asupra teatrului actual. Cu recunoașterea că este deschis să lucreze cu influenceri, Afrim subliniază că pentru el esențial este talentul, nu notorietatea: „Dacă au talent, nu am aceste prejudecăți. La mine în spectacole au jucat și mașiniști și copii, dar oameni care simțeau scena.”

Deși etichetat adesea ca „copilul-teribil al teatrului românesc”, Afrim nu și-a început cariera în artele dramatice. Regizorul a mărturisit că inițial a fost profesor de limba română și franceză, perioada pe care o descrie ca fiind plină de amuzament și libertate: „Îmi plăcea la catedră, mă amuza… Copiii erau haioși și chiar mă iubeau foarte mult. Eram aproape de vârsta lor, a celor din liceu.”

Pe parcursul discuției cu Marius Manole, Afrim a povestit și despre cum a descoperit lumea teatrului mai târziu în viață și despre scepticismul cu care a fost primit de unii critici. „Când am terminat Filologia, deja aveam o vârstă… Deci nu eram un tânăr regizoraș,” spune Afrim, mărturisind că lumina lecturilor sale la acea vreme i-a făcut traiectoria mai periculoasă în ochii unora.

În ciuda opțiunilor de a pleca în străinătate, Afrim a ales să rămână în România: „Am lucrat în străinătate și nu mi-a plăcut. Îmi era dor să vin acasă, la vârsta aia de 20 de ani." Deși inițial fără resurse, a riscat totul venind în București, unde a trăit inițial în condiții modeste. Regizorul rememorează atmosfera post-Revoluție, când teatrul și filmul românesc erau marcate de scena despuiată: „După Revoluție au fost ani foarte sălbatici. Cea mai mare revoluție în teatru era că trebuie să te dezbraci.”

Afrim a vorbit deschis și despre provocările întâlnite în carieră, amintindu-și de un incident în care un spectator a tulburat un spectacol: „Erau vremuri în care nu se vorbea prea mult de abuz, dar atunci am făcut un abuz,” recunoaște regizorul, povestind cum a intervenit asupra unei eleve care vorbea la telefon în timpul unui monolog emoționant.

De asemenea, Radu Afrim a discutat despre tipurile de proiecte pe care le-ar refuza categoric: „Dacă ar veni la mine un proiect fascist, pentru că așa cum există teatru de stânga radicală, o să înceapă să existe și teatru de dreapta radicală… Asta nu aș face!” se confesează regizorul, care spune că deși a acceptat uneori proiecte comerciale pentru bani, acestea nu îi definesc stilul artistic.

Atmosfera emblematică a spațiului cultural Green Hours din București a fost evocată și ea, ca un loc unde nu se pune preț pe valoarea spectacolului, ci mai degrabă pe experiența și atmosfera create, lăsând loc pentru momente insolite, cum ar fi ghicitul viitorului în stil nonconformist.

Radu Afrim este un regizor ce nu se teme de experimente și de explorarea scenei dincolo de convențional, rămânând însă fidel unui set de valori artistice personale, care exclud compromisurile majore de la normele sale morale și etice.