Sursa poza si informatii: France24

La doi ani după ce a fost răpit din casa sa în timpul masacrului din 7 octombrie, fostul prizonier israelian, Tal Shoham, a revenit în Kibbutz Be'eri pentru a observa ruinele acelui loc. Încă bântuit de amintirile zilei fatidice și de 505 zile petrecute în captivitate în Fâșia Gaza, Shoham rememorează momentele de neuitat ale acelei perioade.

Sfârșitul unei perioade de coșmar

Shoham a fost prins într-o captivitate brutală, la începutul căreia a trăit cu teama constantă pentru viața sa. Își amintește cum, în timpul raidului, a fost tras afară din propria casă de către militanții Hamas, fiind dus rapid peste graniță. Vorbește despre condițiile deplorabile în care era ținut, fără acces la hrană corespunzătoare și cu o lipsă totală de comunicare cu exteriorul. Zilele au devenit o amestecătură monotonă de angoasă și incertitudine, fiecare oră părând o eternitate.

Etapele dure ale captivitații

Descrierile lui Shoham despre perioada petrecută în captivitate sunt grăitoare pentru brutalitatea pe care a îndurat-o. Își amintește de tratamentul inuman căruia i-au fost supuși el și alții, suferind abuzuri fizice și psihologice fără încetare. Acesta și-a pierdut speranța de a fi eliberat în perioada inițială, încercând să supraviețuiască de la o zi la alta. Învățând să gestioneze frica constantă și foamea, și-a creat o rutină mentală pentru a nu ceda presiunii psihice.

Înapoi în libertate, dar cu un gust amar

Când a fost în cele din urmă eliberat, Shoham a simțit o ușurare imensă, dar și o profundă confuzie despre modul de a-și reîncepe viața. Încercând să se adapteze familiei și societății, și-a dat seama că trauma experimentată nu va dispărea niciodată complet. Trecutul său ca prizonier îi influențează și astăzi percepția asupra securității și a conflictelor nesfârșite din regiune.

Reflexii asupra viitorului și a păcii

Privind în urmă la devastarea kibbutzului său și conflictul constant din regiune, Shoham rămâne sceptic privind perspectiva unei păci durabile. El este conștient că amprenta suferinței trecute afectează nu doar viața sa, ci și generațiile viitoare. Shoham reiterează că pacea este un concept îndepărtat, fiind greu de atins într-un mediu în care tensiunea și neîncrederea predomină de ani buni.

În ciuda obstacolelor întâmpinate, Shoham nu poate ignora nevoia de stabilitate și normalitate. Speranța lui este că, într-o zi, va putea vedea o soluție reală care să aducă liniște între cele două părți. Între timp, Tal Shoham continuă să își împărtășească experiența, să sensibilizeze opinia publică și să militeze pentru pace într-o regiune prea bine familiarizată cu conflictul.