Gheorghe Visu, cunoscut pentru interpretarea memorabilă a lui State Potcovaru în serialul „Inimă de Țigan”, a oferit recent dezvăluiri interesante despre viața sa din afara platourilor de filmare. Invitat de Nicoleta Luciu, colega sa de odinioară, în podcastul pe care aceasta îl moderează, actorul a abordat deschis subiecte ce reflectă o bătălie interioară cu propriile nesiguranțe și goliciunea pe care o poate aduce celebritatea, dar și modul în care gândirea lui asupra vieții și a morții a evoluat de-a lungul timpului.
Acum aflat la o vârstă respectabilă și cu o carieră de invidiat în palmares, Gheorghe Visu recunoaște că succesul, care odată îi semăna invincibilitate, a fost nu doar o sursă de aroganță fin mascată, ci și de mare presiune interioară. Împărtășind momente din trecutul său, Visu și-a amintit cum prima lui încercare de a intra la facultatea de teatru a fost un eșec. Totuși, această etapă a fost marcată de cuvintele unui profesor care l-a catalogat drept "special", simțind acest lucru ca un fir roșu care i-a legat întreaga carieră.
Relatând o anecdotă din tinerețea sa, el a descris ziua în care și-a scos prima carte de identitate. În aceeași zi, Gheorghe și-a scos și gipsul de la mână și a participat la prima filmare pentru televiziune, o experiență care la vremea respectivă implica interpretări neutru live, neexistând înregistrări.
Cu faima vine și o umbră de teamă, cea mai profundă dintre acestea fiind frica de moarte, după cum a mărturisit artistul. Gheorghe Visu a vorbit despre vulnerabilitățile ce au stat ascunse sub masca succesului, ducând la momente de introspecție profundă, în ciuda recunoașterii publice de care s-a bucurat.
„Cred că îmi este frică de moarte. Aceasta este cea mai mare frică a mea", a mărturisit actorul fără ezitare. El a explicat cum, ironia sorții, nu succesul l-a înspăimântat, ci mai degrabă momentele care au urmat după ce euforia acestuia s-a diminuat. De acum înainte, Gheorghe analizează cu o atenție sporită direcțiile pe care le alege să le urmeze.
Fără rețineri, actorul recunoaște că s-a lăsat purtat de valul celebrității, când ego-ul său creștea subcostumul roșu al lui State. Rememorând un episod din timpuri trecute, Visu a povestit cum trecerea sa pe stradă în costumul personajului era garantată să atragă privirea trecătorilor, doar pentru ca mai apoi să realizeze că oamenii nu erau conectați cu restul realizărilor sale, fie că ne referim la alte roluri de televiziune sau la piesele de teatru importante la care a participat.
Acest dialog deschis și vulnerabil demonstrează nu doar profunzimea lui Gheorghe Visu ca profesionalist, dar și ca un om în continuă evoluție și introspecție. Cu toate demonii săi, el își păstrează în continuare farmecul și autenticitatea ce l-au consacrat în inimile admiratorilor săi de pretutindeni.ştiritoruluşităolorsonoristemede el bunemiauzihigm
