Serialul „Adolescence” de pe Netflix a captat atenția publicului datorită temelor sale provocatoare și complexe, care explorează influența internetului, toxicitatea masculină și dinamica problematică a relațiilor adolescentine. Fără îndoială, serialul oferă o privire captivantă asupra problemelor moderne, dar cum percep experții psihologici aceste reprezentări dramatice?

Tehnici Psihologice în Acțiune

Specialiștii au analizat cu ochi critic simbolismul și metaforele utilizate pentru a expune complexitatea personajului principal, Jamie Miller. Un moment cheie, din episodul trei, stârnește dezbateri intense: scena în care psihiatra Briony Ariston îi oferă lui Jamie jumătate din sendvișul său cu brânză și murături, un gest aparent banal, dar interpretat ca fiind un test subtil. Dr. Sheila Redfern, cu peste 30 de ani de experiență în psihologie clinică, susține că asemenea gesturi nu sunt lipsite de importanță într-un cadru terapeutic.

„Este menită să-l facă pe Jamie să se relaxeze și să creeze o conexiune emoțională. Totuși, includerea unui ingredient pe care știe ca el nu-l apreciază, cum sunt murăturile, poate părea un gest provocator inutil. În realitate, un astfel de demers ar fi evitat de un profesionist”, explică Sheila Redfern.

Risc sau Confort?

Însă nu doar sendvișul stă la baza controverselor. O altă scenă problematică este cea în care Briony îi oferă unei atmosfere tensionate lui Jamie o ciocolată caldă. Deși în psihologie mâncărurile și băuturile calde sunt frecvent utilizate pentru a induce un sentiment de confort, alegerea de a aduce o băutură fierbinte într-o întâlnire cu un adolescent cunoscut pentru izbucnirile violente este considerată o eroare semnificativă.

„Acest gest este riscant. Băuturile calde pot fi utilizate ca arme în momente de furie, iar într-un cadru profesional, un astfel de factor de risc ar fi evitat”, spune Sheila Redfern.

Apropierea Fizică: Un Instrument Tactic

Serialul ilustrează de asemenea modul în care distanța fizică este utilizată ca instrument terapeutic. Briony începe să-l intervieveze pe Jamie stând la distanță, dar se apropie treptat în timpul sesiunilor, ceea ce reflectă gradual construcția unei conexiuni emoționale.

„În terapie, distanța poate să-i ajute pe copii să discute despre subiecte dificile fără a se simți presați de contactul vizual direct. Când terapeuta se apropie, este un semn de consolidare a relației terapeutice”, explică Dr. Redfern.

Momente de Controversă

Unul dintre cele mai intense momente ale show-ului apare atunci când Jamie îl întreabă pe Briony dacă-l place, iar ea refuză să răspundă. Această alegere a scenariștilor ridică sprâncenele specialiștilor, care argumentează că un psiholog ar trebui să evite să ignori întrebări de acest gen, deoarece acestea pot împiedica procesul terapeutic.

„Profesioniștii ar trebui să răspundă într-o manieră care să separe comportamentul adolescentului de persoana sa, prevenind astfel internalizarea ideii că el este definit de acțiunile sale negative”, adaugă Redfern. Ar fi fost mai potrivit să spună: „Nu-mi plac unele acțiuni ale tale, dar recunosc și că ai calități care merită apreciate”.

Concluzie

Deși „Adolescence” ridică probleme relevante ale societății moderne și abordează teme psihologice cu subtilitate, există loc de îmbunătățiri în ceea ce privește realismul aplicațiilor terapeutice. Gesturile și deciziile veșnicului duo terapeutic/pacient pot avea un impact semnificativ nu doar în ficțiune, ci și în realitate, iar o reprezentare fidelă este esențială pentru a oferi o imagine corectă și educativă a mecanismelor psihologice. Așa cum psihologii ar trebui să-și adapteze metodele la nevoile specifice ale fiecărui individ, și scenariștii ar trebui să strivească acest echilibru fin între dramă și autenticitate.